INCONSTIENTUL, PURTATOR AL MATRICEI STILISTICE
 

Noi purtam in noi, fara sa stim, o lume de dincolo, este " celalalt taram", poate ar fi mai bine sa spunem o lume de dincoace, asa cum vorbeste C. Noica, pentru ca pare sa fie inapoia noastra, undeva ascuns indaratul nostru si nu dincolo, in transcendent. Acest taram pare sa fie gazduit in ceea ce noi numim inconstient. Lucian Blaga ne spune la inceputul lucrarii Orizont si stil: "Din parte-ne recurgem la ipoteza psihismului inconstient ca la un punct de plecare in cercetarea ce-o intreprindem." Despre inconstient s-a scris mult si s-ar putea spune multe. Cred ca o data cu filosofia propusa de Lucian Blaga se poate vorbi despre inconstient intr-un mod diferit.

Important ar fi sa vedem cat de veche este preocuparea despre un domeniu ascuns al psihismului. Blaga ne spune ca romanticii s-au preocupat de inconstient, numai ca pentru ei era un domeniu destul de vag. Ei au intrat pe "poarta metafizica", spre deosebire de psihanalisti, de Freud, care patrunde pe poarta practicii, care ii era mai la indemana. Blaga va incerca sa reia acest punct de vedere, parasit poate prea curand, si sa cerceteze cu mijloacele filosofiei profunzimea gandului nostru si rostul lui in toata economia intelegerii (asa cum am spus, vom folosi termenul intelegere in loc de intelect care ni se pare un cuvant fortat, care n-are o delimitare si nici un continut clar. Intelego, Verstand, understanding, sunt inteles si nu o vaga functie a mintii noastre). Kant ne-a propus sa deosebim in gandul nostru un domeniu al ratiunii si altul al posibilitatii noastre de a intelege. Noi intelegem lumea ce ne inconjoara cu ajutorul sensibilitatii si a categoriilor intelegerii. Unde se pastreaza notiunile de spatiu si cea de timp? Unde se pastreaza, in ce memorie profunda, toate celelalte categorii fara de care n-am putea sa stim pe ce lume suntem? Memoria si inconstientul par sa fie strans legate, par sa fie acelasi domeniu diferit structurat. Vom vedea mai tarziu ce legatura poate fi intre memoria noastra, intre inconstientul nostru si ceea ce intelegem despre lume. Deocamdata sa incercam a explora daca, inainte de romantici, se vorbea despre ceva asemanator inconstientului.

Augustin in De magistro vorbeste de penetralia mentis ca despre o parte ascunsa a activitatii mintii ca si despre un homo interior, un magister interior. El il cauta pe Dumnezeu prin rugaciune si-l gasea in ascunzisurile spiritului, in asa numitul om launtric, " caci pe acestea le-a voit el temple ale sale. N-ai citit in Apostol: " Oare nu stiti ca sunteti temple ale lui Dumnezeu si ca duhul Domnului salasluieste in voi?"" (Augustin, De magistro, Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 23) Augustin nu poate, nu are cum, sa ne vorbeasca despre inconstient, dar ne vorbeste despre o parte ascunsa a mintii unde are salas Dumnezeu, pe care trebuie sa-l descoperim noi. Ce altceva poate fi acest ascunzis al spiritului ca invatatorul interior?

Nu stiu daca daimon-ul lui Socrate nu salasluia tot in inconstient. De ce avea nevoie Socrate de acest dialog interior? Platon ne declara ca era o modalitate de a-si clarifica gandul, de a reflecta asupra a ceea ce avea de facut. De multe ori, ai nevoie de un sfatuitor si nu stii unde sa-l gasesti, in cine sa ai incredere. Cel mai bun sfatuitor esti tu insuti, este propriul tau inconstient care pastreaza tot ce ai uitat sau nu-ti mai poti aduce aminte. Greu este sa gasesti modul in care poti intra in dialog cu el, cu tine insuti. Freud a incercat asupra lui autoanaliza psihica, dar nu totdeauna cu cel mai bun rezultat. Socrate il gasise si se folosea de acest dialog ori de cate ori avea nevoie.

Platon ne vorbeste de reminiscenta. Socrate demonstreaza lui Menon ca un sclav nestiutor de carte, neinstruit, poate rezolva o problema de geometrie daca este bine condus prin intrebari. De unde are sclavul aceasta cunoastere? Isi reamintea lumea ideilor. Indiferent daca suntem sau nu de parerea lui Platon, ramane aceasta intrebare tulburatoare: ceea ce uitam, ceea ce invatam, unde si cum se pastreaza? Nu este vorba numai de locul anatomic, pentru care sunt studii destul de lamuritoare, ne intereseaza daca acest domeniu este mai aproape de constienta sau de inconstient. De constienta nu poate fi vorba, noi chemam din ce am depozitat in memorie, actualizam ceva, pentru ca nu suntem constienti de acel ceva. Memoria, indiferent unde se depune pare sa fie de domeniul inconstientului. Deci Platon, cand vorbeste de reminiscenta, de amintire, se refera, asa cum gandim noi azi, la inconstient. Sa nu ne speriem, domeniul inconstientului este complex structurat, cu nivele proaspete si altele mai profunde, unele foarte adanci in care se pastreaza o memorie a intregii umanitati, si poate nu numai a umanitatii.

Reintorcandu-ne la Platon, reamintirea lumii ideilor, pe care noi toti o avem in capul nostru, seamana cu amintirea Arhetipurilor de care vorbea Jung. Ce sunt Arhetipurile? Ar putea fi niste idei materializate in schema aminoacizilor din genele noastre. Sunt, de fapt, niste idei inghetate in adancul inconstientului nostru colectiv. Niste idei de demult, poate de la inceputul umanitatii.

Din acest motiv, am spus ca in inconstient avem ceva de dincoace, nu de dincolo. Nu stiu daca aceasta posibila lume a ideilor ar putea fi adevarata lume, lumea ideala. Stiu ca noi nu am putea gandi, nu am putea exista ca oameni, poate nici ca animale, daca nu am avea aceasta lume a celor mai generale notiuni, Megale gene, cum spunea Platon, in mintea noastra, a Categoriilor cum a spus mai tarziu Aristotel. Immanuel Kant vorbeste de a priori, numai ca nimeni nu prea stie ce inseamna, de fapt, acest a priori. Nu cred ca poate fi prea departe de inconstient. Judecatile sintetice a priori sunt aceasta sinteza intre ce vedem, auzim, simtim, intre intuitiile si perceptiile noastre, cu ceva de dincolo, de dincoace, din lumea inteligibila, pe care o avem si care functioneaza inconstient.

Pare caraghios sa spunem ca tot ce poate fi mai maret in mintea omului se afla in inconstient. Dar faptul ca nu suntem si ca nu putem fi constienti de prezenta in capul nostru a acestei lumi a ideilor, a celor mai generale notiuni, a Arhetipurilor, a Categoriilor, ni se pare cel mai normal eveniment. Pentru a putea depasi aceasta bariera ar trebui sa ne indepartam de intelegerea Inconstientului ca o lume a instinctelor care este in serviciul constientei si sa ne apropiem de intelegerea lui ca un domeniu separat de cel al constientei, un domeniu vast, cu propriile sale structuri. Granitele inconstientului nu sunt foarte clar delimitate, el poate cuprinde atat instinctele, sensibilitatea, cat si cele mai inaltatoare simtiri si ganduri pe care le putem avea, notiuni, categorii.

Un alt ganditor crestin in afara de Augustin, Toma d'Aquino, a scris o carte despre invatator in care a preluat, de la Augustin, ideea invatatorului launtric. Toma d'Aquino pune problema invatarii. Are un rost sa avem un invatator daca noi putem, prin ratiunea naturala, prin acest invatator launtric care este Dumnezeu sa cunoastem lucrurile necunoscute? "..este evident ca numai Dumnezeu este invatatorul launtric si cel dintai, asa cum natura vindeca launtric si cea dintai.. se spune ca medicul determina vindecarea bolnavului prin actiunea naturii, tot astfel se spune ca un om determina stiinta in alt om prin actiunea ratiunii naturale a celui din urma. Asta inseamna a-l invata pe un altul."(Toma d'Achino, De magistro, Humanitas, Bucuresti, 1994, p.55-57) Prin natura noi avem un bagaj launtric de cunostinte, formele naturale ce preexista in materie, nu in act cum credea Platon, ci numai potential, din care stare pot fi trecute in act (Ethica Nicomachea, VI), "..habitus-urile virtutilor, inainte de a ajunge la perfectiune preexista in noi sub forma unor inclinatii naturale care sunt germeni ai virtutilor, dar care dupa aceea sunt condusi, prin exercitarea lor practica, la desavarsirea curenta. La fel trebuie spus si despre dobandirea cunostintelor, pentru ca in noi preexista germeni ai cunoasterii.."(Toma d'Achino, Op. cit., p. 51) Toma d'Aquino nu este de acord cu teoria reminiscentei asa cum a fost propusa de Platon si se apropie de punctul de vedere al lui Aristotel acceptand existenta unor cunoasteri ca potenta. Indiferent daca avem cunostinte complete sau in potenta, unde sunt ele pastrate? Intr-o memorie profunda, in cele mai ascunse parti ale spiritului. Si cum le putem actualiza? Stand de vorba, sfatuindu-ne, cu invatatorul launtric, ascultandu-l pe Dumnezeu, pe care-l avem in noi. Din moment ce nu stim ca-l avem in noi si trebuie sa gasim o modalitate de a-l asculta, de a-l auzi, nu este acesta domeniul inconstientului? Daca nu suntem constienti ca-l avem pe Dumnezeu in noi, si totusi il avem. Despre ceea ce nu suntem constienti este inconstientul.

Am dat aceste exemple pentru ca sa arat ca preocuparea pentru o parte a gandirii noastre ce nu face parte din constienta a fost totdeauna prezenta. Blaga are dreptate cand spune ca "Descoperirea inconstientului constituie un titlu de glorie mai ales pentru filosofia naturii, pe care au propus-o cu neasemuit patos diversi ganditori romantici, precum Schelling, Carus, sau poeti-ganditori precum Goethe, dar si altii, din aceeasi epoca."5) (Lucian Blaga, Trilogia culturii, Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1944, p. 24.) Numai ca romanticii n-au reusit sa ne dea o imagine convingatoare despre inconstient. Cei care au reusit au fost psihanalistii. Medici ca Freud, Adler, Jung, Lacan, ne prezinta un inconstient care este la dispozitia studiului experimental si care poate da socoteala de intregul nostru psihism. Acest inconstient este mai ales de domeniul psihopatologiei. De aici s-a facut o trecere destul de rapida spre domeniul cunoasterii si al comportamentului uman, al creatiei umane. Ceea ce este curios, situatie asupra careia Blaga atrage atentia, este faptul ca psihologia abisala imagineaza continuturile inconstientului in functie de constient. Constientul ramane domeniul sigur, pe care se poate baza orice cercetare. Jung incearca sa iasa din aceasta constrangere propunand niste continuturi opuse fata de cele ale constientei, compensatorii, ca un inconstient colectiv, Arhetipal, in care sunt experientele ancestrale luate ca un tot. Arhetipurile se raporteaza si ele tot la constient. Psihanaliza propusa de Lacan revine la punctul de vedere freudian. Sunt multe alte caracteristici importante pentru inconstientul psihanalistilor care ar merita tratate de catre un specialist in domeniu. Important este ca Blaga porneste la constructia unui sistem filosofic propunand o cu totul alta abordare a inconstientului. Pentru el "inconstientul este un domeniu independent cu structuri si cu o dinamica proprie, de asemenea cu categorii si forme cognitive proprii.... avand si o cunoastere proprie". (Lucian Blaga, Op. cit., p.29). La fel va spune si C.G.Jung " Inconstientul inseamna... un alt meniu decat constientul." (C.G.Jung, Puterea sufletului, A patra parte, Ed. Anima, 1994, p. 48) Acest domeniu poate fi mult mai important decat constientul, in orice caz este bogat structurat si este izvorul activitatii noastre constiente. Ca sa ne dam seama de solutia pe care Blaga o propune in intelegerea domeniului inconstient al omului sa trecem in revista cateva intrebari pe care le ridica : " Este inconstientul consubstantial cu constienta ? ( in continuare, ne permitem sa inlocuim termenul constiinta, care cuprinde atat constientul cat si inconstientul, cu cel de constienta). Este inconstientul un fel de supraconstienta? Este inconstientul o realitate psihica pur si simplu de alta natura decat constienta? Are inconstientul infatisarea monadica a unei personalitati sau o forma de natura mai impersonala? Cum e launtric configurat inconstientul? In sfere ce se juxtapun sau in sfere ce se includ de la mai mare la mai mic, ori care se intretaie? De ce grad de relativa independenta se bucura diversele sfere? Enumeram aceste intrebari nu pentru a da un raspuns, ci numai pentru a arata fatetele problemei."

Intrebarile puse de Blaga ar mai putea continua. Ele sunt de natura filosofica, cum spune el, de natura metafizica. Se intreaba chiar: " Cum se face ca psihicul e divizat in "inconstient" si "constient"? Din motive de echilibru existential? Din motive de orchestratie contrapunctica a existentei? Sau din alte misterioase pricini?" Trebuie sa recunoastem ca este un set de intrebari consistent, la care inca nu exista un raspuns si care ar cere un raspuns de la cei ce se ocupa cu descifrarea profunzimilor mintii noastre. Desigur, Blaga va alege un drum pe care sa-l urmeze "contributia noastra la problema inconstientului se deseneaza in sensul ca in afara de structurile si aspectele psihice (stari afective, trairi, imagini) cari se atribuie inconstientului, noi admitem si structuri spirituale ale inconstientului ( cum ar fi functiile categoriale..)" ( Lucian Blaga, Op. cit., p.29. )

Poate ca cea mai importanta hotarare pe care o poate lua un om este de a avea o directie de desfasurare a tuturor actiunilor sale. Se stie ca asceza, in mitologia indiana, oferea personajelor o forta, o putere, extraordinara. Atat inteleptii, cat si demonii pot sa-si mareasca astfel puterile. Nu trebuie sa ne amageasca o viata traita retras intr-o pestera si cu mancare putina. Nu orice pustnic este un sfant asa cum pot fi multi falsi yogini. Sa vrei sa te apropii de imparatia lui Dumnezeu, sa vrei sa-ti pui grumazul sub jugul divinitatii, asta inseamna o anumita alegere in viata, un drum, o directie, o cautare voita care este ca o sageata care-ti arata pe unde sa mergi ca sa nu te ratacesti. Poti face orice ca sa devii mai puternic, mai frumos, mai capabil, pentru ca tot ce vei vrea din tot sufletul vei avea. Numai ca tot ce poti fi este inscris in sufletul tau si-ti determina alegerea ta in viata. Fiecare din noi face in viata lui o astfel de alegere care este mai mult sau mai putin constienta. Poate ca cel mai bine ar fi sa-l ascultam pe sfatuitorul nostru interior si sa hotaram constienti alegerea.

Blaga face o astfel de alegere atunci cand incepe sa-si desfasoare sistemul sau filosofic. Alegerea lui tine de modul de abordare al inconstientului. Dupa ce intelege punctul de vedere a lui Freud si Jung, psihanaliza fiind stapana pe acest domeniu in perioada cand incepe el sa-si scrie primele opuscule, si dupa ce-si da seama ca aceasta abordare medicala, in toata bogatia ei este totusi saraca, prefera sa realizeze o abordare, pe care o va numi cosmotica, in care inconstientul este un domeniu de sine statator. Care nu mai este o simpla ancila a constientei, si caruia este obligat sa-i atribuie structuri spirituale, o functie cognitiva independenta de constienta. Ca este o alegere de o asemenea importanta este evident din moment ce tot castelul filosofic construit cu atata grija de Lucian Blaga are la baza lui o structura categoriala a inconstientului.

Vorbind de categoriile filosofice, sa vedem ce caracteristici mai pot fi adaugate. Poate ca locul unde salasluiesc categoriile este mai putin important. Mai intai ar fi bine sa gandim daca este posibila o cunoastere fara a avea categorii. Fara formele sensibilitatii, spatiu si timp, fara categoriile de substanta, de accident, de afirmatie, de negatie, ca si de altele, nu am putea sa ne apropiem mintea nici de cea a unui caine, a unei pisici sau a unui alt animal. Aceste animale au si ele nevoie de un minim de notiuni generale, de forme ale sensibilitatii in mintea lor, pentru a putea vietui. Pentru a-si putea cauta hrana, a manca si a se reproduce, chiar daca toate aceste activitati sunt determinate de instincte, au nevoie de categorii. Chiar daca nu gandesc complicat, animalele au si ele o gandire fara de care n-ar putea exista.

Cu atat mai mult noi, oamenii, avem nevoie, cum spunea Kant, de notiunile sensibilitatii, de spatiu si de timp, in care tot ce facem se incadreaza si se scurge, ca si de multe alte notiuni numite, de la Aristotel, categorii. Categoriile sunt niste universalii, niste genuri maxime, pe care le avem incrustate undeva in mintea noastra. Porfir spune in comentariile sale la Categoriile lui Aristotel : " .. a pus titlul de Categorii pentru tratatul fundamental despre expresiile generale, tratat care priveste fiecare lucru dupa gen.." (Porfir, Dexip, Ammonius, Comentarii la categoriile lui Aristotel, Editura Academiei, Bucuresti, 1968, p.46). Perceptiile aduc informatii despre lumea exterioara, informatii care se incadreaza intr-un timp, un loc, un fel de substanta, de accident, si asa mai departe, astfel fiinteaza in mintea noastra realitatea. In felul acesta putem exista si trai avand imaginea realitatii ce ne inconjoara.

Unde se pastreaza aceste genuri maxime ale realitatii in mintea noastra? Intr-o memorie mai apropiata constientei, pentru a fi usor folosite? Intr-o memorie mai profunda care corespunde nevoilor oricaror vietuitoare ca si a tuturor oamenilor?

Toate aceste amanunte ar putea fi foarte importante daca vom considera inconstientul un domeniu independent, cu propriile sale posibilitati de cunoastere. Cunostintele noastre sunt realizate constient. Noi invatam din experienta ca si de la altii, fiind constienti si folosind ratiunea. Numai astfel putem avea cunostinte? Se pare ca nu numai constient. Noi inregistram in inconstientul nostru tot ce ni se intampla cu toate amanuntele posibile. Exista o perceptie subliminala care este foarte bogata si care ne-ar sufoca constienta cu datele ei daca am retine totul. De aceea, se realizeaza o inregistrare automata care se pastreaza undeva in inconstient, in memorie. Deci noi putem avea cunostinte inconstient. Asta inseamna ca in inconstient sunt categorii care ne ajuta sa clasificam si sa ordonam acest divers al perceptiilor. Acesta este punctul de atac al lui Blaga; inconstientul nostru este un domeniu separat de activitatea constienta a constiintei, un domeniu care are activitatea sa de cunoastere, care participa la spiritualitatea omului si care este dotat cu categorii ale cunoasterii. Blaga este un postkantian care utilizeaza cunoasterea cum a propus-o Kant. Este de acord cu a priorismul notiunilor si al categoriilor, numai ca pentru el cunoasterea are si un nivel in inconstient.

O sa ma intrebati care este avantajul pentru filosofie? Daca a meritat acest efort de a dedubla cunoasterea si daca nu aduce el prejudicii filosofiei? Cred ca intreaga constructie filosofica facuta de Blaga justifica efortul lui. Ramane sa vedem daca gandirea noastra poate fi mai bine inteleasa.

Lucian Blaga ne propune un dublet categorial; unul al constientului si altul al inconstientului. De fapt, este vorba, pana la un punct, de aceleasi categorii. Sa luam, spre exemplu, formele spatiului si ale timpului. Spatiul si timpul pe care-l avem in minte constient este cel pe care l-am invatat la scoala, este spatiul si timpul newtonian. Spatiul tridimensional si timpul care curge constant la infinit. Este o abstractie invatata cu care am corectat spatiul si timpul pe care le posedam intuitiv ( un termen pe care-l folosim deocamdata chiar daca nu stim cat de corecta poate fi folosirea lui). Sa nu cadem intr-o greseala banala; acest spatiu poate fi quadridimensional, multidimensional, curbat, sau altfel. Putem contracta sau dilata timpul dupa dorinta, dupa starea noastra afectiva, totul este ca aceste forme abstracte nu le avem constient in noi intr-o anumita varianta, avem numai niste notiuni aproximative, sau exacte, dar invatate, care acopera ceea ce stim despre formele sensibilitatii noastre. Ce frumos i s-a demonstrat lui Ghilgames existenta timpului! Au copt cate o paine in fiecare zi ( trebuia sa fie zile) si, cand s-a uitat la ele a observat ca cea coapta de ieri era inca proaspata, cele coapte mai inainte erau tari, iar si mai inainte incepusera sa se inverzeasca. Unii au pus la indoiala existenta timpului, dar trebuie sa recunoastem ca pentru oameni diferiti timpul se scurge diferit. Nu este nimic mai evident decat daca va uitati la o scena dint-o opera. Unele personaje canta si altele asteapta sa le vina randul, sa le vina timpul lor. La fel si noi oamenii, pentru fiecare dintre noi timpul curge, numai ca aceasta curgere poate fi diferita. Unii se grabesc si timpul curge mai repede, altii au timp si-l lasa sa curga cum vrea el. Poate ca pare o gluma, numai ca realitatea se naste si din glume.

Blaga va propune dublete ale categoriilor, pe care le va numi abisale. Aceste categorii, diferite de cele ale receptivitatii, ale cunoasterii constiente, le considera ale spontaneitatii umane. Aceste "categorii secrete ale inconstientului" (Lucian Blaga, Op. cit., p.428) se pot organiza intr-un manunchi categorial. Un asemenea complex il va numi <matrice stilistica>. Blaga va insista asupra faptului ca o matrice stilistica contine cu totul alte categorii decat cele ale receptivitatii, ale cunoasterii imediate. " Categoriile abisale, stilistice, isi pun pecetea pe ceva, mai inainte ca ele sa joace un rol in cunoasterea umana, sau indiferent daca vor juca vreodata acest rol. Categoriile stilistice determina lumea plasmuirilor umane in calitatea lor de plasmuiri. Categoriile celelalte, gnoseologice, determina lumea "data" ca obiect de <cunoastere>. Categoriile acestea, ale receptivitatii cognitive, pot sa fie, ce e drept, si ele, rezultatul unor functii inconstiente, dar numai in sens liminal <inconstiente>; in plenitudinea lor actualizata ele apartin insa constientei. Categoriile spontaneitatii sunt, dimpotriva, factori inconstienti intr-un sens mai pozitiv si mult mai profund."10) (Lucian Blaga, Op. cit., p. 430).

Cer permisiunea de a interpreta acest text. Voi repeta, constiinta cuprinde atat constienta, constientul, cat si inconstientul. Pentru acest motiv folosesc <constient> si <constienta> si nu <constiinta>, termen pe care Blaga il folosea pentru constient. Sa incercam sa trecem de aceste probleme terminologice, si sa intarziem asupra acestui text care este foarte important. Aici, Blaga vorbeste explicit de diverse nivele, diferite nivele ale inconstientului. El recunoaste dreptul categoriilor cognitive, cu care cunoastem constient, de a putea fi pastrate in inconstient, dar il considera un inconstient superficial, care pune la dispozitia constientului posibilitatea de a cunoaste. Pe cand categoriile spontaneitatii ar fi mai profunde, plasate undeva in adancul inconstientului.

Avem deci, un dublet categorial. Categorii ale cunoasterii, care functioneaza in constient, si unele abisale, ale inconstientului. Este adevarat, categoriile, indiferent cum le avem, trebuie pastrate undeva ca sa poata functiona, in memorie, deci cel putin partial inconstient. De aceea, Blaga ne vorbeste in paragraful de mai sus de posibilitatea ca si categoriile cunoasterii sa fie rezultatul unor functii inconstiente. De sigur, pentru a putea intelege si cunoaste lumea, realitatea, tot ce ne inconjoara, avem nevoie de un bagaj categorial ce sta tot timpul undeva la suprafata dar in inconstient, ca sa poata fi folosit cu rapiditate, in fiecare secunda, in fiecare fractiune de secunda. Noi avem nevoie de notiunile, de formele sensibilitatii noastre, de spatiu si de timp, ca sa putem intelege, avem nevoie de ideea de substanta, de cea de mare si de mic, de proportie, de existenta, de fiintare a ceva, de locul ce-l ocupa, de momentul cand se petrece, sa stim ca cineva are, poseda, ceva, de actiune, si de cate si mai cate notiuni, relativ simple, dar fara de care nu putem intelege ce este o casa, un pom, un scaun, o masa. Cred ca Blaga avea foarte mare dreptate dand drept de a fi unor notiuni, unor categorii, care sa fie strans legate de partea constienta a activitatii noastre. Am ezitat mult timp sa le accept, pentru ca adevaratul domeniu al categoriilor este inconstientul, acolo ele functioneaza in plinatatea lor. Uneori mai ezit si azi. Daca acceptam numai categorii ale inconstientului ne vom gasi in situatia fara de iesire ca ele vor trebui sa se dedubleze, pentru a le putea folosi curent in constient. Mai mult, categoriile pe care constientul le foloseste sunt diferite, partial, de cele ale inconstientului. In inconstient, putem avea o anumita notiune despre spatiu si despre timp, pe cand constient folosim, de obicei, notiunile invatate, la scoala, sau din experienta, un spatiu de cele mai multe ori tridimensional si un timp uniform, ce curge la infinit. Este spatiul si timpul pe care ni l-a propus Newton. Poate fi tot asa de bine si spatiul timp quadridimensional propus de Einstein, sau cine stie ce alt spatiu si timp, cu ce forme ciudate la care vrem sa aderam daca l-am invatat si ni-l imaginam. Important este, deci, ca in mod constient folosim notiuni si categorii influentate rational si avem nevoie de acest dublet, in care se pastreaza, in matricea stilistica, acele notiuni si categorii pe care odata le-au trait parintii si straparintii nostri. Important este ca nu exista numai o singura lume inteligibila (Kant) a fiintelor rationale sau niste arhetipuri (Jung) ale speciei umane, ci si o "lume inteligibila" (daca pot vorbi astfel) diferit structurata pentru diferitele popoare ce traiesc pe anumite arii geografice, pentru diferitele natiuni, pentru diferitele grupuri umane, pentru familie, si chiar individuale. Important este ca noi suntem, prin matricea noastra stilistica, o generalitate care are note particulare si chiar individuale. In matricea stilistica nu este o sinteza a tuturor acestor note, ci o structurare pe etaje, o structurare valorica a acestor note. Desigur, o structurare complexa, dar si omul este un complex ce merita sa fie inteles.

Poate ca am reusit sa fiu prea complicat in expunerea a ceva destul de simplu; noi avem nevoie, pentru a cunoaste lumea, pentru ceea ce se numeste cu alte cuvinte viata noastra de relatie, de o serie de categorii ale cunoasterii, categorii pe care le-am modelat rational dupa felul invatarii noastre. Numai ca mai avem o dublura a acestor categorii, dublura care este setul de notiuni si de categorii originale, daca pot spune asa, pe care le avem in inconstientul nostru si care au fost mai putin modificate in timpul vietii noastre prin ceea ce am invatat din experienta si de la altii. La ce ne foloseste acest dublu categorial inconstient? Mai intai, categoriile constientului, cum le spune si numele, sunt cele pe care le folosim constient in cunoastere, in intelegerea realitatii. Apoi, sigur ca si categoriile abisale sunt cunoscatoare, intelegatoare, ele vor comunica constant constientului felul lor de intelegere. Acest fel de a intelege este diferit de cel constient, si poate crea unele dezordini atunci cand rational ni se impune o alta gandire, care nu corespunde cu structura notional-categoriala pe care o avem in noi, care nu corespunde personalitatii noastre. Un om intrebat de felul cum a inteles o realitate va raporta totul la felul cum stie ca a invatat pentru ca nu poate fi constient de ceea ce este inconstient.

 Copyright© Geo Savulescu 2003