PERSONANTA - INTELEGEREA
 


Inconstientul cu tot ce primeste si pastreaza in el, si trebuie sa recunoastem ca aici se afla partea importanta a mentalului nostru, comunica constant cu partea lui constienta Aceasta continua si constanta comunicare a fost numita de Blaga personanta , de la latinescul per-sonare (a rasuna). Ar fi vorba de un fel de melodie ce se transmite constientului, melodie prin care inconstientul ne spune cum a inteles realitatea , intelegere realizata cu ajutorul categoriilor sale. Atat constientul cat si inconstientul formeaza constiinta umana, sufletul nostru. Din acest punct de vedere pare destul de normal sa existe o comunicare continua intre cele doua modalitati ale constiintei. As vrea sa repet, sa subliniez faptul, la care Blaga tin
e foarte mult, ca inconstientul este partea dominanta, in ceea ce spun acum constiinta, in inconstient se petrec cele mai multe activitati ale mintii noastre. De aceea, Blaga vorbeste chiar de o Noologie Abisala, de o inteligenta a inconstientului, de o desfasurare a unei gandiri consistente de care putem sa nu fim constienti. Da, noos-ul abisal este cel ce ne rezolva problemele atunci cand nu gandim constient, este solutia ce o avem dimineata la sculare, este " la nuit porte conseil" a francezilor, este faptul ca recunoastem ceva ce pare ca n-am vazut, este simtirea noastra la care nu putem sa ne opunem, sau cand ne opunem ei cu gandul constient, nu de putine ori constatam, ulterior, ca am gresit. Mai bine am fi facut ceea ce ne-a sfatuit primul impuls. De multe ori suntem parca impinsi sa facem o actiune si nu stim cine face asta, poate vreun spirit binevoitor? poate Dumnezeu prin ingerii lui? Poate. Socrates se sfatuia cu Daimonii sai, iar Sfantul Augustin ne spune ca "Dumnezeu trebuie cautat si implorat in insasi ascunzisurile spiritului, in asa numitul om launtric (homo interior) (Augustin, De Magistro, Humanitas, Bucuresti, 1994, p.23)

Cu siguranta, multe din aceste simtiri sunt gandirea noastra inconstienta care ne comunica ceva prin personanta. Noos-ul abisal al constiintei noastre este o parte foarte importanta a inteligentei. Kant vorbeste de ratiune (Vernuft) si de intelegere (Verstand). De la el in spre noi este greu sa nu avem in vedere aceasta separare a ceea ce noi avem niste notiuni ale sensibilitatii, Spatiul si Timpul, niste categorii ale intelegerii, diversul perceptiilor. Pe Kant il interesa interiorul nostru uman. Inainte de a putea gandi ceva avem nevoie de o structura formala care sa ne faca posibila gandirea si un material sensibil, primit prin perceptii, care sa fie ordonat de structura noastra formala. Spatiul si timpul sunt aceste forme ale sensibilitatii pe care le avem a priori, inainte de a putea face prima gandire. Legatura aceasta care se realizeaza in mintea noastra, in intelegerea noastra, intre aceste forme pure ale sensibilitatii si realitatea perceputa este sinteza a priori, cu care noi putem intelege realitatea. Acesta este domeniul inteligibilului kantian, el face posibila intelegerea noastra. Sinteza apriori este transcendentalul.

Domeniul acesta transcendental, adica din noi, pe care-l avem ca forma, apriori, nu cred ca este altceva decat acea parte a constiintei care nu este constienta fiind inteligenta, adica inconstientul cu toate categoriile sale. Noos-ul abisal, propus de Blaga, face parte din transcendentalul kantian, acest vast domeniu al intelegerii, numit pana acum intelect, domeniu din interiorul nostru, domeniu al constiintei noastre, populat cu notiuni a priori de cea mai larga generalitate, spatiul, timpul, categoriile intelegerii, si categoriile inconstientului. Intelegerea foloseste categoriile constientului, dar aceste categorii sunt modulate, sunt corectate, prin personanta, de categoriile inconstientului.

Acest domeniu al constiintei, intelegerea, este in stransa legatura cu partea constienta a constiintei, comunicandu-i in mod constant o stare de baza care este specificul intelegerii noastre ca om si ca individ. Rog nu va suparati daca ma repet, fiecare din noi avem o intelegere care poate fi numita omeneasca, dar mai avem caracteristici ale acestei intelegeri care pot corespunde numai unui grup social, mai mare sau mai mic, si poate tot atat de bine sa aiba si caracteristici absolut individuale, caracteristici ce pot fi apriori pentru intelegerea noastra chiar daca ele s-au format filogenetic si nu sunt toate mostenite.

Comunicarea intre intelegere si constienta poate fi, cum spuneam, ca o melodie constanta ce transmite constientei caracteristicile de mai sus, incercand sa influenteze ratiunea in hotararile ei. Aceasta se intampla cand mergem pe jos sau cu bicicleta, cand conducem masina, cand vorbim, ca si in multe alte situatii asemanatoare. In toate aceste cazuri exista, mai intai, o participare inconstienta biologica cum este, spre exemplu, contractarea musculaturii respective, eliberarea de adrenalina sau de alti hormoni, ca si o participare inconstienta a intelegerii noastre, prin folosirea spatiului, a timpului, si a categoriilor intelegerii, toate acestea se leaga, se amesteca in mod util, cu activitatea constienta de alegere a unui drum, de alegere a unor cuvinte. Sigur ca pare foarte complicat, si chiar asa si este, ceea ce nu este complicat este sa <intelegem> aceasta legatura prin personanta a intelegerii noastre cu actiunea rationala si volitiva a constiintei. Mai mult, prin personanta in mintea noastra constienta pot irumpe masiv valuri de informatii, stocate cu grija de nu stim cand, care sa ne conduca in hotararile noastre cele mai importante. Cateodata nu stim, nu ne putem explica, de ce am luat o decizie si nu alta, nu stim de ce am luat-o pe un anumit drum, pe o anumita cale, si nu am ales-o pe cea de alaturi, nu stim de ce ne place un anumit loc, un anumit peisaj, un anumit tablou, de ce ne simtim atrasi de o a numita persoana, de o anumita prietenie. De fiecare data, personanta este de vina. Sunt multe alte situatii, asemanatoare cu cele doua mari posibilitati de mai sus, prin care inconstientul personeaza in constienta. Cred ca putem accepta personanta, propusa de Lucian Blaga, ca ceva foarte normal, dar este important de stiut ca se intampla asa si nu altfel.

Este bine sa intelegem ca personanta este posibila deoarece noos-ul participa la constient, ca avem un inconstient inteligent, ca putem gandi inconstient, si ca acest inconstient este favorabil constiintei noastre, ca are influente bune , influente care sa conduca chiar activitatea noastra constienta si sa o conduca pe cele mai bune cai din cate ni se deschid. O sa vedem mai tarziu, asa cum sunt de parere cei ce au introdus si sustinut psihanaliza, ca din inconstient pot aparea si demoni, rele, dar numai in anumite conditii si nu cred ca este functia lui cea mai importanta.

Reluam sublinierea ca domeniul inconstientului este cel cu care intelegem lumea si nu cel cu care rationam asupra ei ca s-o modificam in avantajul nostru, s-o schimbam cum ne vine mai bine. Cu ajutorul ratiunii, deci constient, luam hotarari care pot fi bune sau rele pentru noi sau pentru altii, pe cand prin inconstient avem numai o participare la intelegerea lumii. Cu ajutorul ratiunii, construim o civilizatie, putem fi creatori de obiecte frumoase, dar tot atat de bine putem sa inselam sau sa ne inselam, putem minti, putem lua hotarari si sa facem actiuni splendide sau ingrozitoare. Inconstientul ne comunica numai date subiective, filtrate prin subiectivitatea noastra, fara a lua hotarari asupra lor sau asupra actiunilor care ar putea decurge. Este adevarat ca inconstient putem urmari un drum pe care mergem fara a gandi, putem alege inconstient o prietenie, ne putem topi intr-o iubire. Tot ce se intampla cu participarea inconstientului depinde de structura matricei stilistice personale si de afinitatea structurilor noastre inconstiente pentru o alta persoana sau pentru o actiune. In ceea ce priveste hotararile noastre, vointa noastra, chiar daca exista o participare inconstienta, tine de domeniul constientului. Inconstientul nu ne poate insela, nu are posibilitatea s-o faca, nici intelegerea. Minciuna, raul pe care-l putem gandi, pe care-l putem face, sunt in primul rand hotarari rationale, este in joc vointa noastra. Minciuna constienta, sau orice act reprobabil, dupa depunerea lui in memorie, poate duce la conflicte in inconstient deoarece o minciuna este raportata totdeauna la un adevar, altfel n-ar fi minciuna, ca si un act imoral la un act moral. Totul se petrece in constienta dar, odata depuse in inconstient, aceste cupluri contradictorii, transmise chiar astfel de constiinta, duc la o posibila amplificare a conflictului, deoarece el nu se poate rezolva. Nerezolvarea unui conflict inseamna constanta lui reluare pentru a incerca sa fie stins. Daca aceasta nu este posibil, un astfel de conflict, complex, se va permanentiza intr-un nivel intermediar de memorie, deregland comunicarea constanta a nivelelor profunde ale memoriei inconstiente, prin personanta. Asa se va putea ajunge la suferinta psihica si somatica. Bolile mintii si ale trupului pot aparea. Aici are un cuvant de spus psihanaliza si psihosomatica. O buna cunoastere a acestor conflicte ca si o intelegere a felului cum au luat fiinta ne poate ajuta sa le rezolvam, sa scapam de ele, ne poate scapa inconstientul de teroarea lor.

De aceea, nu pot fi de acord cu expresia "somnul ratiunii naste monstri" folosita de Goia ca titlu al unei serii de desene. Imaginile oribile pe care Goia le deseneaza sunt cele ce au impresionat ochii, si toate celelalte simturi, ale celor ce au vazut ororile aduse de razboaiele napoleoniene pe pamantul Spaniei, orori inregistrate constient si care reveneau in visul celor ce le pastrau in memorie, celor ce nu puteau scapa de ele. Conflictele nerezolvate ale ratiunii, memorate pot naste monstri in somnul nostru. Tot ce percepem constient prin simturi este prelucrat rational, nu poate scapa de aceasta prelucrare. Poate exista si o perceptie inconstienta, subliminala, urmata de o prelucrare inconstienta a acestor perceptii pentru a putea fi pastrate intr-o memorie mai profunda. Daca "somnul ratiunii" este o trimitere la irationalitatea razboiului, si atunci este o mare greseala. Cele mai oribile actiuni sunt pregatite si realizate rational. Irationalul nu exista. Obiceiul ne spune ca este "rational" ceea ce noi, majoritatea, gandim. Irational este ceea ce incalca ratiunea noastra cuminte, ratiunea noastra comuna. "Irationalul" este elaborat rational. Cele mai oribile acte, cele mai absurde razboaie, au fost elaborate rational, numai ca motivatia este, de multe ori, greu de inteles. Actele nebunesti sunt irationale. Da, numai ca delirul unui nebun este o elaborare rationala, chiar daca este o ratiune cu lacune, scindata, deficitara. Pana si oligofrenii au ratiune, numai ca putina. Nu mai vorbesc daca este vorba de o personalitate politica, un dictator. Cine, la un consult, ar fi avut curajul sa-i spuna lui Hitler, lui Stalin, sau lui Ceausescu, ca este nebun? Nimeni. A fost Napoleon nebun? A fost atat de nebun incat Europa Unita de azi este o realizare a ideilor lui.

Personanta ajuta la comunicarea unui anumit mod, omenesc, de grup, si chiar personal, dupa cum am vazut, de intelegere a ceea ce percepem. Constienta va gandi, va rationa, asupra acestei intelegeri pentru ca numai constient avem ratiune. O sa ma intrebati; inconstientul nu gandeste si el? Da, gandeste si el, participa la gandirea intelegatoare. Pentru asta cred ca va compara perceptiile venite prin simturi cu formele sale interne, cu spatiul, cu timpul si cu toate celelalte categorii, va vedea cu ce se potriveste mai bine si va propune o clasificare care va fi, probabil, controlata si recontrolata pentru a nu avea dubii asupra corectitudinii ei. Clasificarea odata facuta vor incepe o serie de judecati de valoare, care ne vor spune care sunt calitatile perceptiei respective. Daca este frumoasa, urata, buna, rea, adevarata sau falsa, si cu o serie intreaga de gradatii intermediare posibile. Valorizarea perceptiilor tine de domeniul intelegator pentru ca aceste valori vor fi date tot prin comparatii, cu ce este mai inainte depozitat. Observatie importanta; nu cred ca aceste valorizari au un aspect definitiv. Toate judecatile prin care luam contact cu realitatea pot fi definitive doar ca intelegere, numai ratiunea, judecatile rationale, hotarasc daca sunt de acord cu incadrarea data de intelegere. Intelegerea propune. Numai ratiunea dispune. Poate ca aceasta este cea de-a doua mare diferenta intre intelegere si ratiune. Prima diferenta, de care am vorbit mai sus, este strans legata de aceasta. Din moment ce intelegerea poate doar propune si nu hotaraste, nici nu va putea, dupa cum am vazut, sa induca in eroare, sa minta. Din toate aceste caracteristici ale inconstientului, ale intelegerii, cred ca este evident ca acest domeniu este baza oricarei activitati inteligente a omului, si ca este, asa cum ne spune Blaga, un domeniu independent. Vom adauga, un domeniu primar fata de ratiune care este secundara. Nu am putea rationa, nu am avea pe ce material sa aplicam ratiunea, daca nu am avea mai intai posibilitatea de a avea o intelegere a realitatii si sa ne fie dat materialul organizat, clasat, cu valorile adaugate lor, nemaifiind nevoie decat de a alege, conform unui interes care devine rational. Cred ca inconstientul poate fi considerat ca primar si din punct de vedere filogenetic. In orice caz, prin instincte.

Vom considera personanta ca avand o mare importanta. Prin ea inconstientul comunica, pe diverse cai, cu starea constienta pe care o ajuta sa se exprime, sa functioneze in conditii optime. Blaga ne spune: " ....atribuim inconstientului o particularite, pe care vom numi-o <personanta> (de la latinescul per-sonare). Este vorba aici despre o insusire gratie careia inconstientul razbate cu structurile, cu undele si cu continuturile sale, pana sub boltile constientei (schimbat de noi in locul <constiintei>). Efectele personantei, unele permanente, altele instantanee, sunt incalculabile...Identificam, in particularitatea aceasta a <personantei>, o calitate...constitutiva pentru sufletul uman. Cert lucru, constienta ar avea o dimensiune mai putin, daca ar fi impermeabil izolata de viata sufleteasca inconstienta".(Lucian Blaga, Op. cit., p. 44)

Sa incercam sa recapitulam. Prin personanta se realizeaza o legatura foarte importanta intre inteligenta inconstienta, intre intelegere, si rationalitate. Atunci cand merg, vorbesc, sau cand conduc masina, cea mai mare parte a activitatii mele este inconstienta, numai decizia de a alege un anumit drum, anumite cuvinte care sa-mi exprime ideile, sunt constiente. Cine-mi pregateste centrul cerebral care conduce contractia si relaxarea unor grupe musculare? Cine-mi conduce centrul vorbirii care sa-mi pregateasca cuvintele ce-mi corespund ideilor ce vreau sa le spun? Numai personanta este in stare sa comande aceste acte pregatitoare.

As mai da un exemplu legat de educatie, ma refer la institutia Colegiilor din America de Nord. Colegiul asigura o pregatire superioara intr-un anumit domeniu pe care-l alege studentul. In afara materiilor de specialitate si care nu sunt mai mult de doua sau trei intr-un semestru, studentul este obligat sa-si aleaga si alte materii, oricat de distantate de materiile de baza. Sa zicem ca preocuparea de baza sunt computerele, sau biologia, el va trebui sa dea examene de literatura, sa aiba preocupari artistice, sau sportive. Astfel, studentul, are posibilitatea de a-si schimba, de a-si modifica preocuparea de baza daca, pe parcursul celor 4 ani de studiu, se simte atras spre alt domeniu. Se stie ce gresita este uneori alegerea unui tanar, care la 18 ani trebuie sa hotarasca asupra intregii lui vieti. Uneori parintii il obliga sa devina arhitect, inginer, medic, profesor, meserii pentru care, poate, nu are nici o chemare. Este, uneori, greu sa te hotarasti. De aceea, cred ca este bine sa ai mai mult timp, si posibilitatea de a vedea ce se intampla si in alte domenii. In felul acesta, poti fi ajutat mai usor de personanta, cu alte cuvinte te poti ajuta si singur. Intr-un colegiu, totul se poate corecta din mers, studentul isi poate schimba optiunea dupa eventualele chemari sau chiar talente ce stau ascunse in el pentru ca a lipsit stimulentul exterior, nu a avut cum sa le dea curs, pentru ca nu le cunostea. Cum le poate afla? Oferindu-i-le. Personanta se poate manifesta mai bine cand subiectul actioneaza, prin cunoasterea intelegatoare asupra unei realitati care corespunde aptitudinilor, pasiunilor lui. Pascal spunea, intr-o traducere libera, " nu m-ai fi cautat, daca nu mai fi gasit mai intai". Asa se si intampla. Noi cautam <instinctiv>, prin personanta, de fapt ceea ce in noi este deja, ceea ce avem de mult in noi. Este ca in gluma cu cei doi G. si cu M. ce viziteaza Zoo-ul din Viena, si ajung la girafa; G. ii arata girafa lui M., acesta spune ca asa ceva nu exista. Suntem atrasi spre o meserie pentru care este in noi ceva, cautam femeia, sau barbatul, care ni se potriveste, si simtim aceasta cand il/o intalnim.

Nu vreau sa mai continuu, dar viata noastra este plina de astfel de alegeri pe care nu stim de ce le-am facut. In toate cazurile, pesonanta este de vina. "Exista in inconstient o magma ramasa inca neghicita, o magma de atitudini si de moduri de a reactiona dupa o logica, alta dar nu mai putin tare decat a constientei, un ritm interior, consolidat intr-un fel de tainic simtamant al destinului, un apetit primar pentru forme, o efervescenta a inchipuirii datatoare de sens, .. un manunchi de initiative de o putere spargatoare de stavili.....Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, initiative, razbat in pofida presiunii ce-o exercita constiinta asupra lor, ca de sub huma, in lumina de deasupra." 14) (Lucian Blaga, Op. cit. p.45).

Ma intreb daca nu cumva sentimentul anticilor, ca lumea inconjuratoare este plina de fiinte, de entitati, ca zeii participa la viata lor de zi cu zi, sentiment care se gaseste si la omul de azi cu o mai mare sau mai mica participare, nu este legat de personanta? In povestile taranesti, Dumnezeu si dracul coboara pe pamant si participa la viata oamenilor. In orice caz, Daimonul lui Socrate este inconstientul lui cu care se intretinea, prin personanta, si care era sfatuitorul lui cel mai important. Comunica, oare, Dumnezeu, pe care-l avem in noi, personant cu noi? Bineinteles, atunci cand suntem pregatiti si dispusi sa-l ascultam.

 Copyright© Geo Savulescu 2003