NEVOIA DE POVESTI
 MISTER, MIT SI MAGIE
 


Este mitul o poveste? Mythos (),
in dictionar este: vorba, cuvant pronuntat, vorbire, convorbire, poveste, povata, ordin,... vraja, basm, fabula, alegorie. (G. Ioanidu, Dictionar Elino-Romanesc, 1848). Deci este o poveste nascuta din imaginatia omului si care se adreseaza tot imaginatiei. Este o creatie a mintii umane ce se adreseaza tot mintii umane. Atat la realizare, cat si la descifrare participa categoriile inconstientului, matricea stilistica. De aceea, miturile pot avea un caracter de universalitate in masura in care matricea noastra stilistica are categorii cu valoare arhetipala, asa cum se intampla cu miturile potopului sau al eroului copil, dar pot fi valoroase numai pentru o zona geografica, o etnie, sau numai pentru un grup restrans. Matricea stilistica inseamna si o restrangere a interesului pentru anumite grupuri umane, chiar pentru individ.

Care poate fi rostul unui mit? Blaga ne va spune ca mitul, fiind o convertire imaginara a unui mister, depinde de mistere, depinde de destinul existential al omului de a trai intr-o lume de mistere pe care vrea sa le converteasca in cunostinte, sa le dezvaluie. El neputand face aceasta convertire, apeleaza la mituri, transforma un mister intr-un mit. Omul nu poate trai impasibil in universul misterelor. De cand si-a dat seama de existenta lui, de cand si-a dat seama ca traieste in orizontul misterelor, a si simtit nevoia de a le patrunde, de a le cunoaste, de a revela aceste mistere. Nu numai ca nu-i este omului usor, el a simtit cum misterele lumii se multiplica pe masura ce stiinta lui rudimentara reusea mici dezvaluiri. Fiind o fiinta purtatoare de inteligenta, a inteles, probabil, ca exista o salvare care-i era mai la indemana si a inceput sa-si creeze mituri care sa acopere acest camp de mistere. Chiar daca spera, asa cum speram si noi astazi, ca stiinta lui va patrunde misterele ce ne inconjoara, a simtit tot timpul nevoia miturilor, si o mai simte si azi, pentru ca ajutat de prezenta lor se simte mai in siguranta. Copilul asteapta sa auda o poveste si va astepta totdeauna o poveste. Nu stiu daca nevoia de povesti a omului matur nu este si mai mare chiar pentru ca nu are timp prea mult sa citeasca, sa vada sau sa auda. Uneori, barfele din jurul unor persoane contemporane, barfe care nu au disparut nici azi dupa inundarea imaginarului nostru cu televiziunea, capata aspecte mitice care au un raport firav cu realitatea. Totul se ghideaza numai dupa nevoia inconstienta de poveste.

Nevoia de povesti a omului. Copilul asteapta sa i se spuna aceeasi poveste. Te va opri daca uiti un pasaj, el vrea sa auda totul inca odata, si inca odata. De ce are nevoie de poveste, de acea poveste, de cea care-i place? De ce-i place? Probabil ca este in ea o intamplare care-i spune ceva ce vibreaza cu altceva din interiorul lui. De ce adoarme mai usor daca-i spui acea poveste? Ceva il linisteste, pregatindu-l de relaxarea necesara somnului, de lumea minunata a viselor.

Nu avem si noi, adultii, nevoie de relaxarea dinaintea somnului? Nu ar fi bine sa gandim si noi la ceva placut inainte de a adormi? Dar nu avem noi nevoie de povesti ca si copiii? Dar de ce vedem filme? Uneori ne plac cele clasice pe care le-am vazut de multe ori. De ce ne uitam la TV, de ce citim romane? ne plac povestile despre OZN-uri, vietile romantate, filmele de epoca, povesti istorice. Noi traim intr-o lume de povesti in care ne simtim bine. Barfele si vorbele de claca erau, dupa cum am mai spus, povestile dinaintea TV-ului, dar sunt si azi destul de apreciate. Dar un tablou, o bucata muzicala, sunt tot un fel de povesti. Cand intri intr-un muzeu, esti in plina poveste. Arta este un fel de a povesti , in plus prin metaforele pe care le poarta este si un instrument care ne ajuta in revelarea misterelor. " Misterul este relevabil numai metaforic, adica prin elemente indirecte,... Kandinsky incearca sa reveleze misterul cosmic prin metafore imprumutate din lumea sensibila; el opereaza cu predilectie cu formele primare si elementare ale vietii si ale geometriei." In stiinta, misterele au fost patrunse, incetul cu incetul, de oameni care au avut idei revelatorii, idei ce au fost stimulate de o intamplare, asa cum este cu marul lui Newton. Metafora caderii marului din pom a deschis misterul atractiei cosmice si a permis crearea unei noi "povesti", a atractiei universale. Stiinta este plina de "povesti", unele sunt scrise in limbaj matematic, dar tot povesti sunt. La inceputul secolului XX, cea mai incredibila poveste a fost a lui Eistein. El a povestit despre un spatiu cu 4 dimensiuni, ca si despre curbarea spatiului in jurul corpurilor ceresti. Povestile lui au fost, si sunt posibile datorita unei inventii care seamana a metafora, aceea a limitarii vitezei luminii la 300.000 de Km./sec, pentru ca prin aceasta ipoteza totul capata sens.

In legatura cu mitul, se intampla aici ceva curios. Mitul nu circula in lumea noastra singur, nu este totdeauna singur, ne spune Blaga in Gandirea magica, el este, de cele mai multe ori, insotit cu magia. Povestile din stiinta sunt scuturate cat mai bine de orice urma de magie, dar altfel se intampla cu cele ce scapa de cenzura stiintifica.

Ce este magia? La ce poate ajuta? Mai bine zis, care este rostul, varful ascutit, al magiei?

Noi traim intr-o lume de mistere si simtim nevoia, incercam sa le revelam. Uneori misterul se opune cu indarjire patrunderii sau nu putem gasi metafora utila despicarii lui. Ideile, ca si imaginile noastre, au secat. Vrem cu tot dinadinsul sa reusim; atunci ni se deschide perspectiva magiei. Prin magie putem reusi pe o cale scurta ceea ce nu putem altfel. Magia inseamna incalcarea legilor naturale si a logicii, o incalcare brutala cu ajutorul unor forte, unor energii, care nu ne stau la dispozitie, dar le putem invoca. Undeva stim, stim pentru ca tot ce este miraculos si cam interzis are putere de patrundere, ca ceva, cineva, ne poate ajuta acolo unde ne simtim in neputinta. Suntem tentati sa fortam realitatea, s-o ingenunchem, fara sa ne gandim la consecinte. Nu poti avea ceva fara sa platesti in schimb. Cat te va costa ceea ce capeti impotriva legilor si regulilor? Cine stie? Un singur lucru stiu: platesti! Nu-ti face iluzii, nu poti scapa de scadenta. Calatorii din Amazonia scriu, in cartile lor, ca au gasit obiecte parasite de exploratori care erau in perfecta stare. Indienii intrebati, de ce nu le-au luat ei, s-au aparat spunand ca nu puteau lua ceva ce nu le fusese oferit de proprietarul acestor obiecte, si asta in ciuda faptului ca aveau foarte mare nevoie acestea, spre exemplu, de o pusca.

Dominique Temple, un antropolog francez, descrie un model economic in care domina schimburile prin daruri. Oferi un cadou, cel ce a primit cadoul se simte obligat sa ofere un cadou si mai mare, aceasta il obliga pe primul sa daruiasca din nou mai mult. Este o lupta care face un dar mai important. Nu cred ca este numai o relatie economica posibila. Donatorul, prin darul sau care este un act frumos, generos, catusi de putin egoist pentru ca nu are nici un gand ascuns, devine un mai bun receptor al energiilor, al puterilor cosmice. Cel ce primeste nu ramane dator la propriu, pentru ca donatorul i-a oferit fara sa astepte recompensa, dar ramane sensibil la, apt sa receptioneze energiile, puterile, fortele, negative din Cosmos. Ca sa se fereasca de asta, trebuie sa faca un dar mai important decat cel ce l-a primit. Aici cred ca este secretul relatiei de schimb prin daruri. Nu stiu daca cea ce gandeau, si gandesc, indienii din America de Nord sau bastinasii din Amazonia, are vreo legatura cu realitatea. In fond, realitatea trebuie sa se curbeze dupa vointa omului, asa cum spatiile se curbeaza dupa corpurile ceresti. Cred ca este o afirmatie pentru care nu pot aduce nici o dovada asa cum nici Einstein n-a adus vreo dovada despre curbarea spatiului.

Aici suntem foarte aproape de ceea ce omul doreste dintotdeauna si in continuare. Suntem aproape de magie. Magia inseamna sa fortezi viata sa se curbeze dupa vointa ta. Sa incalci legi naturale si logice, dar sa reusesti ce vrei.

Am spus, mai sus, ca viata se curbeaza dupa vointa omului. Da, dar se curbeaza fara sa observam asta, asa cum nici noi nu putem observa, pe pamant, curbarea razelor de lumina. Ce s-ar intampla daca o raza de lumina, fara sa se reflecte intr-un obiect, ar lumina dupa colt? Ar fi o reflexie magica.

Magia este apropierea evenimentelor de vointa mea, a ta, a lui. Nu oricine poate practica magia, trebuie sa fii dotat pentru ea. Unele popoare sunt mai dotate, este in joc, probabil, matricea lor stilistica. Pentru noi, romanii, popoarele de la rasarit, caldeenii, persii, indienii, sau africanii la sud, sunt mai aproape e magie. Grecii vechi aveau aceleasi pareri despre caldei. De altfel, cei Trei Magi au venit de la Rasarit. Ei puteau citi in stele, asa cum caldeenii puteau citi viitorul. Ei au vazut anuntata, in steaua ce rasarise, venirea pe pamant a Mesei, nasterea lui Christos. Au spus-o tuturora pana a ajuns la urechile lui Irod.

Sunt epoci in istorie cand ceva parca pluteste in aer, o schimbare se asteapta. Nu stiu daca aceste schimbari sunt scrise in stele, dar stiu ca vointa colectiva a oamenilor are uneori o mare forta, si nu este vorba numai de forta fizica ci de o forta ce pluteste undeva si influenteaza gandul oamenilor. Asa s-a intamplat acum 2000 de ani, tot astfel in jurul anilor 1789-90, in 1917, ca si in 1989 si dupa. Aici nu mai este vorba de magie, ci de istorie, numai ca istoria poate fi influentata de puterea gandului cate unui om sau de gandul unit al popoarelor. Magia, asa cum o stim noi, este o practica individuala, la fel ca medicina sau ca arta. Sigur ca trebuie sa ai o baza de cunostinte pentru a practica, trebuie sa ai si putin talent, sa ai chemare, sa fii predispus la asa ceva. Magia, ca si arta, si uneori ca si medicina, ramane o practica individuala necontrolabila experimental, o pura practica individuala.

De cate feluri este magia? "Specialistii" spun ca este de doua feluri: alba si neagra, buna si rea. Cu magia alba urmarim sa facem numai fapte bune, asa cum fac zanele din povesti, iar cu cea neagra inducem raul asupra cuiva. Cu magia neagra poti deveni criminal, poti omori pe cineva. Pare simplu, dar tocmai aici totul complica mult toate. Ca sa putem fi de acord ca exista o magie buna si una rea, ar trebui sa fim de acord ca exista binele ca valoare absoluta, un fel de Bine suprem, cum gandea Platon, sau un spirit absolut, cum spunea Hegel.

Povestile noastre, ale romanilor, abunda de acte magice facute de zane, de personaje care ajuta eroul in actiunea sa contra zmeului, personificarea raului. De mii de ani, omul simplu crede in bine si in rau, in fortele binelui si cele ale raului. De ce n-am crede si noi? Eu unul cred. Am avut, pentru mine, atatea dovezi ale acestei existente. Existenta lumii Ideilor, ca si existenta lui Dumnezeu, nu are nevoie de nici o dovada, pentru ca dovezi nu se pot da, este un fapt de traire individuala si nimic altceva. Dar ce importanta are trairea mea? Ea este totul, nici nu ma intereseaza altceva. Ceva, totusi, ma pune pe ganduri. Ce este cu matricea mea stilistica? daca are dreptate Blaga, si pare ca are, am in mine universalul, in orice caz generalul, am in mine o lume de care nu ma pot rupe. Nu suntem departe de existenta binelui.

Fie el binele undeva, si daca avem binele avem si opusul lui, undeva sau niciunde. Un om a spus candva "dati-mi un punct de sprijin si voi rasturna pamantul", as putea spune si eu "dati-mi un punct de sprijin pentru a sti ca lumea este la locul ei", acest punct de sprijin este binele. Cu el pot avea totul, pot trai fericit, cu lipsa grijii zilei de maine.

Sa revenim la magie. Daca avem o magie buna, buna nu pentru mine si rea pentru altul, ci una buna pentru cei mai multi si care nu face rau nimanui, atunci n-ar trebui sa ne ferim de magie. Sunt multi pentru care binele nu exista. Nestiind daca putem vorbi de o magie buna putem fi pusi in situatia, care este de multe ori regula, de a fi tentati sa facem rau cu ajutorul magiei. Este asta posibil? Da. Din pacate, neincrederea noastra in bine ne duce deseori in aceasta situatie. De aceea ar fi, poate, mai bine sa lasam magia sa traiasca numai in povesti si sa ne ferim de ea. Dar cine nu a ascultat o ghicitoare, n-a cautat-o uneori? Cand mergem la un spectacol de teatru participam la o magie, jocul viu al actorilor este o adevarata magie. Sunt mai putin interesante spectacolele de magie de la circ. Magia, adevarata, nu se afiseaza ostentativ sau mincinos. Este o magie sa asculti muzica. Mahler, Bruckner, Wagner, Enescu, sunt adevarati vrajitori. Dar jazz-ul? Dar ce magie te patrunde cand admiri tablourile lui Dali, van Gogh, Goghuin, Kandinsky, Tuculescu, Andreescu, Luchian, si a altora multi.

Magia artei, am mai vorbit de ea, este un fel de aducere aminte a paradisului, cum spunea Cioran, este o aducere aminte a tot ce a fost, a tot ce este bun si frumos. Iarasi ne intalnim cu binele.

Va cer permisiunea de a va relata ceva. Intr-una din serile acestui sfarsit de mileniu doamna I.S. povestea, fiind intr-un grup foarte restrans, ca a cunoscut o doamna, cu care a avut ocazia sa vorbeasca mai mult deoarece la acel timp ii era chiriasa, de la care a aflat o intamplare destul de curioasa. Avea o fata care s-a maritat in Germania cu un chelner italian. La un moment dat, proprietara restaurantului s-a hotarat sa vanda. Ei aveau niste bani pusi deoparte dar proprietara cerea mult mai mult. Atunci, mama s-a hotarat sa incerce magia. Lucra cu o carticica si cu un betigas care se misca tremurand. De la distanta, de aici, din Romania, a influentat toti virtualii cumparatori sa fie nemultumiti si sa nu cumpere. Proprietara a fost nevoita sa reduca la jumatate pretentiile si au putut cumpara ei, copiii. Stand cu acea doamna de vorba, a sunat telefonul; era fata, de fapt ginerele, care nu mai facea nici un pas fara sa o consulte pe soacra. Devenise dependent de magie.

Multe alte intamplari, care aduc aminte de magie, le intalnim in viata obisnuita sau le citim in romane. S-a scris in ziare ca cineva a vrajit poarta nu stiu carei echipe de fotbal ca sa nu intre nici un gol. Citim ca vrajitorii din Amazonia pot induce o boala mortala, fara o cauza aparenta si greu de diagnosticat, unor calatori prin acele tinuturi, care au crezut ca pot sa se culce cu o femeie fara sa respecte un legamant. Un vrajitor Voodoo pedepseste sotia, din Anglia, la care se reintoarce iubitul unei localnice din America Centrala, o pedepseste asa incat ca se simte violata la propriu. O violeaza la distanta!

Oare, toate acestea sunt numai o imaginatie fara un suport real, sunt numai o "visare", sau ne este frica sa le recunoastem dreptul la existenta? Mai degraba ne este frica. Lumea este invaluita intr-o ceata de mistere pe care le putem patrunde mai bland cu ajutorul povestilor sau mai brutal cu magia. Atentie, tentatia magiei este mare, dar si pericolele sunt pe masura. Daca, pentru noi cei ce suntem de acord ca binele exista, suntem atenti cu ce se poate intampla in practica magiei, ne vom da seama ca exista o relatie ce seamana cu karma indienilor. Un fel de actiune si reactiune. Faci ceva si primesti in schimb. Ii faci cuiva un rau, vei primi ceva in schimb si poate inzecit, dar nu stii de unde vei primi. Karma nu este o razbunare, asa cum poate fi magia, este o lege universala, asa cum este legea ratiunii suficiente sau legea morala. Vei fi lovit, dar nu din razbunare, nu pentru a respecta imperativul "dinte pentru dinte, ochi pentru ochi", ci te vei pedepsi singur pentru ca asta inseamna o lege universala, nu vei mai dormi, te vei imbolnavi populandu-ti visele de noapte si de zi cu cosare, precum Macbeth, vei deveni mai mult o umbra decat o fiinta vie. In toate aceste, cazuri victima are un inconstient dezorganizat din cauza actiunilor sale nu prea curate, departe de ceea ce se numeste bine. Aceasta victima este si un bun receptor pentru "efluviile" negative care plutesc si asteapta sa se duca undeva, acestea il vor agresa, il vor lovi. Nu este o razbunare, dar este vorba de o justitie, pe care azi o numim Divina. De aceea, as povatui pe toti sa se fereasca de a face ceva care este departe de a fi bine, bun, de a se feri de magie, care, de cele mai multe ori, pentru omul disperat, este o cale de a face rau. Magia buna o pot face numai zanele, oamenii ar trebui sa fie mai putin orgoliosi.

Am vorbit de puteri, de energii care plutesc si care pot fi captate de cineva. De fapt, putere, energie, sunt pentru mine metafore pentru ceva ce nu prea stiu cum sa numesc. Constantin Noica vorbeste in Metafizica sa despre determinatii. Ar fi niste atribute, niste calitati ce plutesc intr-un ocean metafizic nedeterminat si care pot fi captate, unele, depinzand de afinitati elective, de un individ, de un individual, de mine, de un om. Asta inseamna ca eu particip la universalul om, care-mi corespunde. Impreuna, individul, universalul, si cu determinatiile pentru care am afinitate realizeaza fiinta. Aceste determinatii la Blaga fac parte din matricea stilistica pe care fiecare o avem.

Determinatiile sunt constitutive, nu se pot schimba asa de usor, la fel si matricea stilistica. Dar sunt si unele determinatii, forte, care nu corespund matricei mele stilistice, nu-mi sunt proprii mie. Daca le solicit, daca le caut, le invoc, ele pot veni si intra in conflict cu ce am, cu matricea mea stilistica, cu ce am mostenit de la parinti, si pot declansa o furtuna de incongruente, de nepotriviri, in sufletul meu. Daca au fost invocate prin magie, ele au venit si nu mai pot scapa de ele. Poate ca de aceea ne atrag atentia yoginii ca magia este periculoasa si ca ar fi bine sa ne abtinem de la a o implora. Daca suntem curati spiritual, daca sufletul nostru nu este patat de indepartarea de bine, chiar daca cineva implora aceste forte, aceste determinatii sa ni se alature, ele vor veni, dar se vor reflecta in matricea noastra stilistica ca o oglinda si vor pleca de unde au fost trimise. Poate ca de aceea Moise aduce tabla interdictiilor, cele zece porunci: sa nu ucizi, sa nu fii desfranat, sa nu furi, sa nu minti, sa nu doresti ce este al aproapelui tau,...iar Iisus ne indeamna la ganduri si la actiuni bune. Mai bine sa suferi tu decat sa faci cuiva un rau. Asta este cheia povetei de a intoarce si obrazul celalalt, ca sa mai fii lovit inca o data, decat sa lovesti tu. Recunosc ca este greu sa faci asa ceva, dar este foarte sanatos, desigur, daca scapi intreg din bataie. Daca ai averi, ai griji, si nici atunci nu poti dormi linistit, nici atunci nu-ti vei putea gasi linistea. De aceea, s-a spus ca mai degraba va trece otgonul, numit camila, prin urechile acului, decat sa ajunga bogatul in imparatia cerurilor. Primul pas spre dorita imparatie a cerurilor, un pas la care putem aspira aici, fiind in viata, nu dupa moarte, este de a avea un suflet curat, ca ceea ce ai universal, general, in tine sa ramana neintinat. Tot de aceea este mai bine sa saruti mana celui ce te blestema, nu sa-i raspunzi cu aceeasi moneda. Este bine nici sa nu te bucuri prea tare, orice bucurie este urmata de tristete, macar de tristetea ca bucuria a trecut. Astfel ar trebui sa intelegem cuvantul lui Iisus: "Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia cerurilor". Ca sa nu pui nimic la inima, ca sa nu te doara nimic, ca sa fii impasibil la orice se intampla, asa cum cer si yoginii, trebuie sa fii oligofren sau sfant. In orice caz, cei ce au mai putina judecata sunt mult mai fericiti, decat cei ce despica in patru, cu gandul lor, orice intamplare. Cu alte cuvinte, pastreaza-ti sufletul curat ca sa supravietuiesti, ca sa poti dormi linistit, ca sa fii sanatos, ca sa poti asculta linistit cum iti fredoneaza, matricea ta stilistica, impreuna cu arhetipurile, o blanda melodie. Astfel, am putea intelege mai bine ceea ce a spus Iisus "...nu va ingrijiti cum sau ce veti vorbi, caci se va da voua in ceasul acela ce sa vorbiti; Fiindca nu voi sunteti care vorbiti, ci Tatal vostru care graieste intru voi" (Matei, cap.10, par. 19,20). Pana si Dumnezeu cand graieste in tine, va grai tot pre limba matricei tale stilistice, a arhetipurilor tale, caci altfel nu este posibil.

Ce greu este sa fii puternic! Adevarata putere este victoria asupra ta, pastrarea puritatii tale, ascultarea omului interior ce-ti vorbeste pe limba matricei tale stilistice, a arhetipurilor tale, personant. Ce vorba grea si plina de intelepciune era scrisa la intrarea templului din Delfi, "Cunoaste-te pe tine insuti". Nimic mai greu pe lumea asta. Daca ne-am cunoaste cat de putin, de cate rele nu ne-am feri?

Sigur ca cineva mi-ar putea obiecta ca toate cele spuse sunt simple ipoteze intr-un domeniu necunoscut, un nimic in nimic.

Ceea ce am putea, totusi, retine, este ca intre mit si magie, asa cum ne spune Blaga, este o diferenta calitativa. Mitul este numai imaginarul, povestea, pe "cand magia inseamna actiunea unei substante magice, fie a unei puteri magice" (Lucian Blaga, Despre gandirea magica, Ed. Garamond, Bucuresti, 1992, p. 9).

Miturile, povestile cu frumusetea lor, magia, cu forta ei, ambele cu metaforele ce le poarta, au fost , sunt, si vor fi, intotdeauna, ajutorul nostru, un sprijin cu care putem trece greul din viata, sa patrundem misterele vietii.

" Metafora s-a ivit in clipa cand s-a declarat in lume, ca un miraculos incendiu, acea structura si acel mod de existenta numite impreuna <om>, si se va ivi necurmat atata timp cat omul va continua sa arda... <omul este animalul metaforizant" ...in geneza metaforei trebuie sa vedem o izbucnire a specificului uman in toata amploarea sa". (Lucian Blaga, Trilogia culturii, p.366-367). Blaga ne vorbeste de metafore plasticizante, si de metafore revelatorii. Metaforele plasticizante sunt atat de folosite in poezie, dar si in stiinta prin virtutea lor de a spune "cu alte cuvinte" ceea ce nu putem exprima, mai bine spus ceva pentru care cuvintele uzuale sunt prea sarace, nu spun destul. Metaforele revelatorii, sunt si ele folosite din plin in poezie, ca si in stiinta. " Cand ..ciobanul din Miorita numeste moartea <a lumii mireasa> si pieirea sa <o nunta>, el reveleaza, punand in imaginar relief, o latura ascunsa a faptului <moarte>. ...Metafora revelatorie incepe in momentul cand omul devine in adevar <om>, adica in momentul cand el se aseaza si in dimensiunile misterului" (Lucian Blaga, Op.cit.,p.363, 364).

Cand Eminescu spune: "..brat molatec ca gandirea unui imparat poet" cate ascunsuri nu se spun? Dar cantecul "Mirabilei seminte" care ne aduce aproape incoltirea bobului de grau si interiorul sufletului omenesc?

Ce sa mai spun de intreaga filosofie a lui Immanuel Kant care se sprijina pe metafora lucrului in sine si a apriorismului. "Kant intra in filosofie ca rationalist.." ne spune Constantin Noica in Concepte deschise in istoria filosofiei la Descartes, Leibniz si Kant (Humanitas, 1995, p. 143). Este adevarat ca fondul gandirii lui Kant este ratiunea, rationalismul, el prefera sa se considere realist si era destul de suparat pentru ca era considerat idealist. Contemporanii lui au ramas cativa ani buni muti, dupa publicarea Criticii ratiunii pure. Kant, cu lucrul in sine, cu numenul si cu apriorismul, tot atatea metafore revelatorii, a reusit sa sparga misterul filosofiei si sa faca sa curga tone de cerneala. Platon a folosit si el, din plin, metaforele. Astfel este si lumea ideilor. Alexandru Surdu propune, de pilda, in Pentamorfoza artei, metafora pentadei cu care am putea sa ne apropiem adecvat de misterele filosofiei si ale artei. Schopenhauer, ca si Bergson, fiecare in alt fel, propun intuitia ca metoda de a potenta misterele filosofiei, asa cum ar spune Blaga. Heissenberg a gasit, citind pe Platon, ideea mecanicii cuantice. Constantin Noica, in opusul citat mai sus, atrage atentia aspra erorii rationaliste de a considera inchise, bine sistematizate, unele probleme, idei, concepte, mai ales in filosofie, si propune deschiderea problemelor filosofiei pentru a le putea, mai bine, patrunde.

 Copyright© Geo Savulescu 2003