VoinŪa de Putere

 

Geo Savulescu

 

 

Destinul eroilor, realizarea unui destin, pare s| fie cap|tul terminus al unui roman. AÕa se īntāmpl| cu eroii romanului VoinŪ| de putere (Ed. Dacia, Cluj, 2001) scris de Nicolae Breban. Tragedia este - desigur-  realizarea destinelor care sunt depline numai odat| cu terminarea vieŪii eroilor. Destinul lui Amedeu DumitraÕcu, acest mort-viu, este de a nu se realiza, este un destin pierdut. Gabriela, iubita lui secret|, īÕi pierde Õi ea destinul pierzāndu-Õi minŪile. M|riuŪan Õi Myriam īl cāÕtig| īmplinindu-Õi o iubire pierdut| din tinereŪe prin moarte. Mārza, nu are importanŪ|, Õi aÕa nu-Õi avea destinul lui. Ce greu este s| ai un destin, un adev|rat destin! Õi mai ales s|-l īmplineÕti.

 

Are ca tema cartea lui Nicolae Breban destinul?  Orice carte mare are ca tema desf|surarea unor destine, construirea unor adev|rate destine. S|-Ūi construeÕti un adev|rat destin īn viaŪ|  nu este chiar aÕa de uÕor;  s| construieÕti destine īntr-un roman, destine dup| chipul Õi asem|narea ta, este cu mult mai greu.

  

Dar ce īnseamn| s| ai un destin? Īnseamn| s| poŪi fi tu, omul care eÕti, tu cel ce dai din māini Õi īŪi miÕti picioarele mergānd, s| fii unul cu ceea ce este īn interiorul t|u, s| fii unul cu omul t|u interior. Recunosc c|, īn ciuda simplitii, este ceva foarte greu de realizat. Omul social care suntem este adoptat de viaŪa ce curge si-l īmpinge uneori s| fie ceea ce nu poate fi. Ce greu este s| te aperi de mica tentaŪie care, repetāndu-se, te īndep|rteaz| de ceeace am putea spune c| este destinul t|u. Atunci cānd, mult mai tārziu, te īntrebi de ce ai f|cut ceeace ai f|cut este, de cele mai multe ori, prea tārziu s| mai dai īnapoi. AÕa se īntāmpl| cu Amedeu care, buim|cit dup| primul Õoc, nu Õtie de ce a ajuns aici unde este, Õi cum de a putut s| se lase tentat de ceeace nu i se potriveÕte, de ceeace nu-i al lui.

 

Poate c| fiecare dintre noi, cei ce citim acest roman, ar trebui s| ne īntreb|m de ce Õi cum am ajuns aici, aici unde suntem. Poate-i bine, poate am gresit, poate mai e ceva de f|cut, poate c| mai am ceva de f|cut c| s| fiu consonant cu mine īnsumi. Asta īnsemn|  s| simt ceeace-mi sun|, ce-mi r|sun| ca o melodie īn sufletu meu cel acuns undeva, Õi s| fiu atent īn simŪirea mea ca aceast| melodie s| semene cu cāntul meu, "flueratul" meu din fiecare zi, care s| nu fie prea departe de acel cānt uneori uitat, uneori l|sat s| aÕtepte crezānd c| nu-l poŪi pierde.  

 


Cāt de greu este s| g|seÕti cuvinte cu care sa exprimi ceva foarte simplu. SpecialiÕtii spun c| noi gāndim prin cuvinte, cu ajutorul cuvintelor. De ce, oare, sunt atāt de greu de citit c|rŪile īn care cei ce se ocup| cu gāndirea īÕi expun ideile lor? de ce sunt aride c|rŪile de filosofie? Cāteodat| gāndul este aÕa de clar, de limpede, īn minte Õi transpus pe hārtie pare īncālcit. De aceea, poate, īncercarea de aŪi transpune temele filosofice īn roman, aÕa cum face Nicolae Breban īn VoinŪa de putere, īncercare ce poate p|rea inedit|, cred c| ar putea fi bine salutat|. S| nu uit|m c| Nietzsche a fost considerat de contemporani un poet mai degrab| decāt un gānditor, ca s| ajung| s| fie  ca unul dintre cei mai profunzi gānditori. Asta nu īnseamn| c| romanul trebuie s| fie un purt|tor de filosofie, dar poate fi un exemplu viu de filosofie. S| īncerc a m| exprima mai clar: viaŪa noast|, Õi ce altceva este un roman decāt exprimarea vieŪii omeneÕti? viaŪa noastr| are p|rŪile ei ascunse care uneori sunt exprimate numai de filosofi, care nu pot fi īnŪelese decāt cu o gāndire profund|. De aceea aceast| tentaŪie, pentru oricare dintre noi, s| filosof|m, s| ne d|m cu p|rerea. De aceea ne place s| g|sim īn texte care ni se par mai accesibile, īn romane, gānduri profunde care ne miÕc| fiinŪa, care ne pun īn faŪa unor destine construite de autori ca Õi cānd ar face, ar modela cu ajutorul cuvintelor, o lume din nou, o lume pe care putem pune māna atāt la īnceputul ei cāt Õi, īn cāteva ore, cāteva zile, s|-i cuprindem Õi sfārÕitul.AStfel putem, cu  alte cuvinte, s| strāngem īntre degetele noastre o viaŪ| de om, vieŪile unor oameni, ceea ce ne r|scoleÕte profund.  Poate c| acesta este exemplul viu al filosofiei care gāndit| separat devine arid|, plictisitoare, de neluat. Poate de aceea opera unui Balzac, unui Dostoievski, unui Proust, a multor alŪi autori, a fost Õi este un nesecat izvor pentru gānditori.  

 

Īn monografia Nietzsche, maxime comentate (Ed. FundaŪiei Culturale Ideea European|, 2004), carte despre care am scris Õi īn care Breban īncearc| Õi reuÕeÕte, spre deosebire de comentatorii cunoscuŪi a lui Nietzsche, s| scoat| la iveal| unele consecinŪe neb|nuite ale acestei gāndiri, consecinŪe ce  sunt depite de ideile vehiculate īn roman, īn roman unde un scriitor īÕi poate c|p|ta o mai mare libertate de exprimare, o mai mare libertate a ideilor. Unde veŪi mai īntālni exprimarea, legat| de gāndirea lui Nietzsche,  fantoma ...voinŪei de putere!? (pg.599) exprimare susŪinut|, poate,  prin toat| opera lui Nicolae Breban Õi pe care a evitat-o īn monografie.

 

Breban s-a īntālnit cu Nietzsche din tinereŪe Õi a fost cucerit de adāncul gāndirii sale, a īncercat s| studieze filosofia (Breban) de unde a fost expulzat īn anii 60. Pāna la 70 de ani nu s-a dezis de aceast| influenŪ| care este evident| īn romanele sale. Mai mult, a f|cut tot timpul eforturi de a se apropia, din ce īn ce mai mult, de gānditorul de la Sils Maria completāndu-Õi lecturile filosofice Õi de psihologie. Ne afl|m, acum, īn faŪa unui scriitor care poate pi cu īncredere īn acest domeniu atāt de hulit din diverse p|rŪi Õi direcŪii: filosofia.

 

S| ne īntoarcem la VoinŪa de putere, sintagm| cheie nietzschean|.  Martin Heidegger, īn voluminoasa sa monografie despre Nietsche, ne spune: " Termenul "VoinŪ| de putere" denumeÕte caracterul fundamental al fiinŪ|rii; fiecare fiinŪare este, īn m|sura īn care este: VoinŪ| de putere." Heidegger leag|, deci, VoinŪa de putere de fiinŪ| ceea ce duce la "sensul fiinŪei", īnŪelegānd aici prin sens faptul c| FiinŪa, cu F (mare), numai eal poate deveni manifest| Õi poate veni īn īntāmpinarea adev|rului. Cu alte cuvinte numai astfel fiinŪa poate exista, prin VoinŪa de putere!

 

Poate de aceea a simŪit nevoia, Nicolae Breban s| pun| titlul romanului VoinŪa de putere pentru ca apoi, īn 600 de pagini s| urm|reasc| cu o mare fineŪe realizarea destinului, destinul care este chiar fiinŪa care Õi-o poate cāÕtiga sau pierde un individ, un personaj, un om din vremea noastr| Õi din orice vreme.

 


Toate personajele din VoinŪ| de putere sunt angrenate, conÕtient sau mai puŪin conÕtient,  īn aceast| lupt|, aceast| nevoie, trebuinŪ|, de a avea un destin, de aÕi pune īn joc propria VoinŪ| de putere, fiecare īn felul lui, ceea ce permite romancierului s| creeze diverse feluri īn care cineva se poate crea pe sine. Tān|rul Õi frumosul Apolon, Amedeu, fiu de Ū|ran cu o genetic| s|n|toas| se realizeaz| la catedra sa de literatur| comparat| avānd Õi un rol important īn redacŪia cotidianului Ardealul. Foarte frumos ales acest personaj, penru c| singura nobleŪe sigura, chiar nobleŪe de sānge, ce ne-a r|mas este aceea a Ū|ranilor care se trag, indiferent de zona p|māntului nostru, direct

din locuitorii vechii Dacii, care s-au p|strat īn vremuri de restriÕte īn p|duri Õi īn munŪii numai de ei cunoscuŪi ca s| renasc|, de fiecare dat|, alegāndu-Õi cāte un cap mai luminat,  s|-i conduc| la victorii nu odat| r|sun|toare. Cu o exprimare mai apropiat| de timpul nostru Nicolae Manolescu scrie legāndu-se de Sufletul romānesc la Constantin Noica: Istoria l-a calcat cu Õenilele Õi el nu s-a clintit din eternitatea lui fireasc|. ( Inutile silogisme de moral| practic|, p.359, Albatros, 2003)  AÕadar, Amedeu are toate datele care s|-i permit| exercitarea VoinŪei de putere, cu toate acestea prefer|, e adev|rat fiind Õi tānar, s| aib| īn mod constant cāte un maestru c|ruia s|-i paseze r|spunderea exercit|rii voinŪei. Fiecare am visat la un maestru, cei mari au avut de multe ori maeÕtrii.... Mai īntāi profesorul Martinetti Õi apoi pe M|riuŪan. Pesonajul nu simte nevoia s| se impun|. Asta se simte īn relaŪia sa cu femeile, Patricia, colega de la facultate, o bun| profesionist|, ca Õi Rodica Filipescu de la ziar. A fi bun īn profesia ta este un prim pas spre realizarea unui destin dar nu suficient. VoinŪa de putere pe care o consumi, īn acest caz, este necesar| dar nu totdeauna destul de intens| ca s|-Ūi asigure g|sirea drumului t|u īn viaŪ|, drumului t|u unic care te face s| simŪi c| exiÕti. Cu toate c| aceste femei sunt vulnerabile īn faŪa unui frumos Õi tān|r coleg el prefer| s| nu se angajeze, nu face nici un pas c|tre niciuna din ele, o prefer| pe Gabriela, profesoara cuminte care-i satisface nevoile sexuale, dāndu-i totul -aÕa cum fac femeile ce iubes-  f|r| s| cear| nimic īn schimb. Amedeu nu se angajeaz| īn faŪa unor femei care-l vor p|r|si, pe nesimŪite Õi pentru a se ap|ra, cānd īncepe derapajul lui, alunecarea spre pierderea destinului prin lipsa voinŪei. Prefer| s| r|māne cu Gaby, femeia cuminte, ascult|toare Õi totdeauna acas|, aÕteptāndu-l.

 

Economia romanului, a construirii personajelor, este cu totul special|. Pe rānd, la īnceput Callimachi, Mārza de mai multe ori si īn final M|riuŪan se transform| īn naratori, fiecare cu povestea lui īn care se desfoar|, cu fiecare situaŪie, teme filosofice sau sociale, asta pāna la pagina 504 cānd naratorul devine chiar Breban. Ca s| nu fie nici o interpretare greÕit|. Astfel,  vocea autorului este peste tot, vocea autorului care domin| toate temele. Mai mult. Īnca din primele 200 de pagini m| īntrebam de ce apare un "ca s| zic aÕa" ca un fel de punctuaŪie printre idei,  mai tārziu, cānd alŪi naratori preiau acelaÕ semn de punctuaŪie am īnceput s| am o stare de bien _tre īn timpul lecturii, aÕteptānd cu ner|bdare s| dau peste un alt "ca s| zic aÕa". Era siguranŪa c| sunt īn dialog cu autorul, dialog, pentru c| Õi eu aveam reacŪiile mele la anumite afirmaŪii, Õi eu vorbeam īn gānd iar cel ce scrisese īmi r|spundea, uneori g|seam chiar r|spunsul aÕteptat dup| cāteva pagini.

 


AÕ putea chiar afirma c| uneori l|sam cu bun| ÕtiinŪ| lectura pentru mai tārziu, sau pentru māine, ca s| pot prelungi aceast| īntālnire care m| īncānta, m| stimula, m| fascina chiar. Este adev|rat, conotaŪiile filosofice ale romanului VoinŪ| de putere m| atr|geau dar nu numai. Lectura anume īntārziat| mi-a dat Õi senzaŪia c| sunt īntr-o simfonie, auzem din cānd īn cānd melodii,ceva īn genul simfoniilor lui Mahler sau ale lui Bruckner, muzic| ce m|rea satisfacŪia lecturii ad|ugānd o comunicare pe nivele profunde, comunicare pe care numai muzica o poate realiza. Nu īntāmpl|tor Gabriela, dup| Õocul depresiv avea nevoie s| asculte muzic|, hrana sufletului.                                                                                                                                        

Mārza, este Õi el un personaj cheie. Din aceeaÕi familie cu Grobei Õi cu Pirgu, parc-ar fi scos dintr-o pānz| de Bosh. Spre deosebire de Grobei si mai ales de Pirgu are momente īn care devine chiar simpatic. Cu toate c| are putere si voinŪ| nu Õi-o va exercita pe Amedeu. Amedeu va c|dea singur datorit| unei lipse de voinŪ| vecin| cu indolenŪa, nu are nevoie s| fie lovit prea tare pentru c| echilibrul lui sufletesc este fals, de aceea el se va comfrunta cu fantoma voinŪei de putere.

 

Sufletul personajelor este disecat cu fineŪe pentru a ne ar|ta dac| mai se g|seÕte ceva acolo. ToŪi sunt oameni singuri, sau aproape singuri Õi care trec prin viaŪ| aÕa cum trecem fiecare, ca o rotiŪ| la un angrenaj, numai c| nu-Õi dau seama de asta Õi nici nu fac nimic ca s| fie īntr-alt fel. Poate c| numai M|riuŪan are o scānteie de conÕtientizare a pericolului pe care-l tr|iesc ei, eroii romanului. Nu are o soluŪie salvatoare si prefer| fuga din viaŪ|

 

Un alt cuvānt suprasolicitat, īn afara celui de VoinŪ| de putere este cel de cinic. Nu cred c| este un personaj important c|ruia s| nu i se fi aruncat īn faŪ|: eÕti cinic. Cam greu ca toŪi s| fie cinici sau macar o parte din ei. S|racul Diogene, se spune c| a ales s| tr|iac| īntr-un butoi, s| aib| o viaŪ| de cāine, adic| s| fie mai aproape de natur|, s| refuze pl|cerile civilizaŪiei. Acum 20-30 de ani se numeau Hippy. Ei refuzau civilizaŪia, cu toate c| puteau s-o aleag|, Õi tr|iau īn mici comuniti īn care, din p|cate se cam fuma haÕiÕ, cānep| Õi marihuana. Breban are Õi comentarii sociale cu privire la situaŪia dinainte de 89 Õi cu cea postrevoluŪionar|. Cred c| abundenŪa "cinismului" īn textul romanului aici trebuie c|utat|. Īnainte de 89, noi, cei ce nu ne puteam mulŪumi numai cu ceva mancare Õi multe osanale,  duceam o viaŪ| de cāine. Alergam prin noroi, st|team la coad| pentru un pachet de unt Õi niÕte oase, vedeam pe tov. Õi pe tov. la TV, noroc c| mai citeam cāte o carte bun| pe care o vorbeam īntre prieteni. Unii am avut viaŪa rupt| de social, fiecare, acas| la el īŪi tr|ia adev|rata viaŪ|. Dup| 89 totul s-a agravat. Libertatea a devenit numai aceea de a pleca din Ūar|- īn|untru ne schimbāndu-se aproape nimic. ViaŪa de cāine a continuat mai ales c| cei "aleÕi" spoliau liniÕtiŪi avuŪia naŪional| ajutaŪi de politicieni care d|deau legi pe jum|tate, astfel ca cei "deÕtepŪi" s| poat| fura īn continuare liniÕtiŪi. Nici azi cānd suntem la porŪile UE īn Ūar| nu este liber| concurenŪa Õi nu sunt sprijinite valorile. Nici nu s-ar putea altfel, hoŪii trebuiesc sprijiniŪi pentru c| sunt de-ai noÕtrii - la fel ca "pe timpuri" cānd un tov. care greÕea era totuÕi sprijinit pentru c| era un bun tovar. Altfel ar ieÕi valorile la iveal| Õi ce ne-am face? dac| cei capabili ar trece īn faŪ|. ViaŪa de cāine, viaŪa de cāine, continu|!De aceea s| nu ne mir|m prea tare c| cinismul este atāt de prezent in romanul contemporan al lui Nicolae Breban.  

 


Dac| VoinŪa de putere este exersat| de toŪi, numai c| unii exerseaz| o fals| voinŪ| de putere, fantoma ei, care este o īnÕel|ciune, dac| valorile sunt greu de stabilit, de oprit pe loc ca s| le apreciem, s| le recunoaÕtem deoarece tr|im o continu| transvaluare a tuturor valorilor, transvaluare ce pune īn pericol chiar Õi VoinŪa de putere, ce ne facem cu Supraomul? Supraomul, poate fi Õi el fals, o fantom| de supraom. Nu am tr|it, unii din noi, supraomul nazist Õi fascist? Nu am tr|it, iar, o schimbare a imaginii supraomului, supraomul sovietic, stahanovistul, omul de tip nou al socialismului victorios? Tot atātea fantome. Dar Bunavestire, falsa bun|vestire a ascensiunii lui Grobei, Ingerul de gips cu dramatica metamorfoz| a unui destin frānt din lips| de voinŪ|, un destin ce n-a fost s| fie "destin" Õi Drumul la zid cu imposibila īntālnire cu moartea, un personaj ce nici nu prea tr|ia. Nu este toat| opera lui Nicolae Breban o continu| c|utare a VoinŪei de putere, a valorilor, a transvalu|rii tuturor valorilor, o c|utare a supraomului? o veÕnic| reīntoarcere la acelaÕi, pentru c| noi oamenii, eu, omul determinat, nu un alt om ci acest om, eu, noi, suntem aleiaÕi cāt vom tr|i.

 

Breban ne arat| fantoma VoinŪei de putere, a r|sturn|rii, a transvalu|rii tuturor valorilor Õi a supraomului pentru ca s| le putem recunoaÕte, nu este vorba s| recunoaÕtem fantomele, de ele ne-am cam plictisit, 45 de ani am tot tr|it īntr-o lume de fantome, ar trebui s| putem recunoaÕte VoinŪa de putere la care s| asociem noi valori Õi s| vedem unde poate fi supraomul? Fantomele ne sperie Õi este bine ca s| fim puŪin speriaŪi, totul ar fi s|-l recunoaÕtem pe cel ce vine, pe supraom, care ar fi bine s| fim chiar noi. Nu v| speriaŪi; poate exista Õi un supraom mai blānd.

 

Nicolae Breban vorbeÕte foarte frumos despre doctorul Cehov care īn piesele sale , la rāndul lui ne vorbeÕte despre incomunicabilitate, despre oameni care sunt cam goi īn interiorul lor Õi nu au ce s| comunice.  Teatrul absurdului pare c| a continuat aceast| tem|. Ionescu, Becket, sunt doar cāŪiva exponenŪi de seam|. De ce conferenŪiarul din scaunele este mut? Pentru c| nu are ce comunica. De curānd am v|zut Õi ascultat opera Trei surori, de Peter E_tv_s. Textul, cāntat īn ruseÕte, redus la ceea ce libretistul a considerat c| este necesar, costumele, miÕcarea scenic|, muzica, totul a fost excepŪional. Am urm|rit reluarea spectacolului Õi l-am rev|zut. Incomunicabilitatea s|rea īn ochi, numai c| cealalt| senzaŪie era mai puternic|- senzaŪia c| aceste personaje sunt lipsite de ceea ce Sfāntul Augustin numea omul interior. Nu aveau nimic de spus Õi de aceea vorbeau, cāntau, absurd, erau īn plin dialog al surzilor. A propos; ce bine ne simŪim cānd suntem cu prietenii la o cārcium| de cartier, pe m|sur| ce aburii alcoolizaŪi ne cuprind fiecare īncepe s| vorbeasc| f|r| s|-i mai pese dac| cineva īi ascult|.

 

 Era o vreme cānd nu beam nici un fel de alcool dar mergeam cu prietenii la cāte o escapad|. Ei m| iertau Õi nu erau deranjaŪi, prea mult, de reŪinerea mea. Curios era c| Õi eu parc| m| abuream odat| cu ei. Tr|iam, prin simpatie, senzaŪia b|utorului f|r| s| beau. Poate c| era un fel de masc| pe care prietenii o acceptau.

 


Mascarea, o tehnic| antic|, recomandat| Õi de Nietzsche, este ca s| acoperi ceea ce eÕti. De ce s| acoperi? Ca s| nu atragi atenŪia c| nu esti ca ceilalŪi, c| eÕti  sau c| nu eÕti, de aceea trebuie s| te maschezi. Eroii lui Breban poart| mti, o masc| uneori conjunctural|, mtile nu le porŪi tot timpul si apoi le mai Õi schimbi. Īn afara lui Amedeu, a femeilor lui, a lui GuŪu Õi S|rean,  toŪi poart| cāteodat| masc|. Asta īnseamn| c| au ce ascunde. Unii vor s| se ascund| de, ceea ce am numit omul lor interior, alŪii vor s| se apropie de ceea ce simt c| r|bufneÕte īn ei.  Eroii lui Cehov, Ionecu sau Becket, nu poart| mti, nu au ce acunde, sunt goi īn interiorul lor. De fapt, omul lor interior exist|, este un personaj de care nu putem sc|pa, numai c|, din varii motive, prefer|m s|-l ascundem, s| zicem ca nu-i, c| nu exist|. Aceasta o facem, de obicei, cu ajutorul vorb|riei noastre, nimic nu poate ascunde mai bine decāt cuvintele, cuvinte f|r| conŪinut. Cuvintele ne arat|, cuvintele ne ascund. Cum s| alegem cuvintele? Discut| cu omul t|u interior, descoper|-l, desv|lueÕte-l, scoate-l din ascunziÕul īn care l-ai b|gat.

 

Cum spuneam, Mārza, Grobei, alias supermani, cu tot aspectul lor grobian au Õi p|rŪi care-i fac simpatici, nu pentru mult timp. Cum ar trebui s| arate supraomul pe care Zaratrusta l-a anunŪat?

 

Īn orice caz s| nu fie o fantom|! S| fie conÕtient de omul lui interior, s| nu-l ascund|, s| se īmprieteneasc| cu el pentru c| este singurul lui sf|tuitor cinstit. Astfel de oameni au fost  īn trecutul omenirii, sunt Õi azi. Numai c| prim|vara, dac| mai sper|m īn prim|var|, nu se face cu cāteva flori care pot pieri sub ger. Prim|vara īnseamn| un cāmp īnflorit! Īmp|carea cu omul t|u interior nu este o tem| nietszchean|, dar poate fi o tem|...!

 

Acest| concluzie nu face parte, īn mod direct, din cartea lui Nicolae Breban, ea mi-a r|s|rit īn minte dup| ce Breban mi-a ar|tat fantoma! Poate c| este bine s| vedem fantomele ca s| le putem evita.