Constiinta si fiinta.
Celalalt taram? Eumeros?
 
     
  Geo Savulescu
II
 
     
  Ce legatura este intre acesti doi termeni; Constiinta si Eumeros. Pentru aceasta voi relua cateva notiuni fundamentale ale gandirii lui Lucian Blaga (in afara celor legate teoria cunoasterii de care ne-am ocupat anterior), urmata de tema principala a acestei expuneri, ca sa ma reintorc la Blaga.

Cele mai importante notiuni, stalpii constructiei filosofice facute de Lucian Blaga, sunt Misterul si Stilul. Am vazut ca misterul (1) este o notiune centrala in teoria cunoasterii. Misterul ramane o placa turnanta in toata gandirea lui Blaga.

Antropogeneza, vazuta de Blaga, este legata de constientizarea prezentei misterelor pentru omul primitiv, pentru animalul care se transforma in om. Animalul care ducea, pana atunci, o existenta intru imediat si securitate, pentru propria lui protectie, devine interesat de ce este in jurul lui si ramane mirat, extaziat, in fata misterelor ce-l inconjurau. Atunci cand ochii mintii lui s-au deschis a vazut, a simtit, atatea pe care nu le putea intelege, nu le putea explica. Nu putea explica trasnetul si fulgerul, nu putea explica ploaia si raurile, nu putea explica soarele si luna. Ce putea face? Nimic mai mult decat sa inceapa a gandi ce se intampla si cum poate dezvalui aceste intamplari. Omul s-a nascut atunci cand si-a dat seama ca traieste inconjurat de mistere si ca are dorinta sa le dezvaluie, sa indeparteze valul care le acoperea. De atunci si pana astazi, poate pana la sfarsitul zilelor, omul traieste, exista intru mister si pentru revelare. De aceea omul a devenit creator, destinul lui este de a fi creator pentru ca numai prin creatie se pot descoperi, dezvalui, valurile grele ce acopera misterele. Creator este artistul, creator este omul de stiinta, creator este taranul care ne da de mancare, creator este tamplarul, dulgherul, mecanicul, arhitectul, ingeniosul numit si inginer, orice tehnolog care ne ajuta sa traim, sa fim.

Este adevarat ca lumea creatiilor umane inseamna si o mare raspundere. Pentru Blaga metafizica, de fapt metafizicianul, inseamna "afirmarea unui spirit, a unei personalitati, pe platoul unui suprem compromis intre creatie si raspundere."(2) Sunt de parere ca aici Blaga vorbeste despre el, metafizicianul, el care a introdus in acest domeniu categoriile stilistice, matricea stilistica, tot atatea structuri metafizice care sa ne ajute, care sa faca cunoasterea posibila, structuri care, pe de alta parte, introduc ceea ce el a numit censura transcendenta impusa de Marele Anonim, fiinta astilistica, astilistica deoarece este in posesia unei cunoasteri absolute. Aceeasi structura, aceleasi structuri metafizice fac posibila cunoasterea umana si-i dau si limite. Noi putem cunoaste numai ceea ce ne permite matricea noastra stilistica sa cunoastem. Destinul nostru creator ne impinge sa revelam misterele, mistere care, macar unele din ele, ne sunt interzise de catre structurile noastre cognitive de aceea nu le putem, nu le vom putea, cunoaste.

Metafizicianul se afla aici, asa cum ne spune Blaga, in situatia splendida de asi cunoaste puterile, de asi cunoaste limitele si de a purta toate aceste raspunderi. Este bine sa intelegem, de la inceput, raspunderea creatorului care suntem, raspunderea omului. Numai prin creatii artistice, stiintifice, spirituale, numai prin ele noi oamenii putem patrunde misterele lumii.

Exista o filiatie, de care Blaga nu a vorbit, sau a vorbit prea putin asa cum am semnalat in prima parte, este vorba de Immanuel Kant. Ganditorul de la Konigsberg scrie in prima editie a Criticii Ratiunii Pure, Introducere V, in legatura directa cu introducerea a priorismului: " Aici este ascuns un anumit mister...". Oare de ce a scos acest pasaj la editiile urmatoare? Poate ca mister nu suna bine langa ratiune pura. (3) In schimb, mister suna bine in gandirea lui Blaga.

 
  Stilul.  
  Stilul nu este numai o notiune poetica, literara, cum ne-am putea astepta, este o notiune filosofica, metafizica, introdusa de Blaga, este notiunea prin care va putea vorbi, tot la nivel filosofic, despre inconstient. Fiecare om are stilul sau de viata, de a munci, de a merge, de a vorbi, de a iubi, de a scrie, de a face muzica sau de a asculta muzica. Stilul este o marca inconfundabila ce separa om de om, este o caracteristica individuala. De ce? Pentru ca stilul este dat de lumea inconstienta a fiecaruia din noi. Blaga numeste inconstientul celalalt taram. Exista un taram al activitatii noastre constiente in care suntem prezenti in tot ce facem si un taram inconstient care este complet diferit de primul. Freud s-a intalnit cu inconstientul studiind visele, Blaga, poetul Blaga, intelege inconstientul ca o caracteristica stilistica. Stilistic este tot ce avem fara sa stim ca avem si ne influenteaza viata ca prieten sau ca dusman, mai mult ca prieten. In stil isi are lacas memoria, tot ce mostenim de la parintii si de la straparintii nostri, aici sunt complexele lui Freud dar si Noos-ul inconstient, inteligenta noastra ce nu trebuie sa functioneze tot timpul constient, aici este explicatia personantei ca si toate categoriile stilistice de care ne vorbeste Blaga, aici sunt toate automatismele ca si o parte ascunsa a gandirii noastre. (4)

De aici ajunge Blaga la categoriile inconstientului, la personanta, acea comunicare constanta a inconstientului cu starea noastra constienta, la matricea stilistica, acel buchet categorial care ne caracterizeaza personalitatea, care ne face sa fim o persoana, numai acea persoana, si va termina cu ceea ce a numit cenzura transcendenta a Marelui Anonim.

Blaga va construi dupa modelul kantian, chiar daca nu recunoaste, cu ajutorul Spatiului si Timpului, aceste forme pure ale intuitiei sensibile (la Kant), un manunchi de categorii pe care le-a numit stilistice. Le-a numit dublete categoriale pentru ca dubleaza, completeaza, tabelul categoriilor kantiene (5). Aceste categorii impreunate formeaza ceea ce a numit o Matrice Stilistica, o structura inconstienta dupa care se ghideaza omul ce suntem, o structura stilistica de care nu suntem constienti si care functioneaza aproape automat. Noi nu stim, nu simtim prezenta ei, nu suntem constienti ca avem o astfel de matrice ce ne conduce in tot ce facem.

In afara acestor categorii pot fi si altele, un alt fel de orizont al timpului sau al spatiului, alt fel de atitudini sau o posibila imbinare a doua sau mai multe categorii care sa dea o alta categorie. In orice caz o matrice stilistica, acel buchet categorial, nu poate avea mai mult de o singura categorie din grupurile amintite, din fiecare grup categorial.

Datorita matricei sale stilistice omul se manifesta in limite stilistice, adica omul are stil. Mai trebuie sa spunem ca matricea noastra stilistica ne determina personalitatea, ea este destinul nostru.

Prin matricea noastra stilistica noi intelegem lumea, la fel si putin diferit pentru fiecare. Pentru Blaga categoriile abisale descriu o Noologie Abisala pentru ca au un Noos Abisal, au spirit inconstient. Este partea luminoasa a inconstientului nostru pe care l-am numit, Eumeros, partea lui buna.

Censura transcendenta este o notiune foarte importanta la Blaga, deoarece tot ce facem este cenzurat de categoriile pe care le purtam. Categoriile ce formeaza matricea noastra cunoscatoare, mai ales dubletul stilistic, reuseste sa aiba valori individuale, sa fie puternic individualizata prin intrepatrunderea multiplelor categorii. Censura transcendenta impusa de Marele Anonim (principiul suprem al existentei) este si ea individualizata cu toate ca toti avem cam aceleasi categorii si cu toate ca Marele Anonim este o prezenta transcendenta. Este o prezenta transcendenta care lucreaza asupra noastra prin categorii. Poate ca ar trebui sa consideram si categoriile un transcendent ce este in noi. Nu stiu cat de important este Marele Anonim in sistemul metafizic blagian dar stiu ca celalalt taram este in noi iar categoriile, mi se pare absolut evident si este curios cum Kant nu a observat aceasta dubla functie a categoriilor, au functia lor cunoscatoare prin care impun si o censura a realitatii. Cu alte cuvinte si in domeniu biologic, cu ochii vedem ce este in jurul nostru dar nu putem vedea ce este intr-un geamantan, cu picioarele mergem si fugim dar nu putem alerga cu 200 Km. la ora, pentru ca atat vederea cat si picioarele noastre au limite care pot fi echivalate cu o cenzura anatomica, functionala, au limite care refuza o alta vedere sau o alta viteza de deplasare. Structurile noastre mentale cu care cunoastem sunt in acelasi timp o cenzura a unei alte cunoasteri care depaseste posibilitatile pe care le avem, pe care aceste structuri le ofera. Cu toate ca este foarte simplu, pare greu de inteles. Am sa citez din Blaga " ….Din motive de echilibru cosmic, si poate pentru ca omul sa fie mentinut in necurmata stare creatoare, in orice caz in avantajul existentei si al omului, acestuia i se refuza, pe calea unei censuri transcendente, impuse structural cunoasterii, posibilitatea de a cuprinde in chip pozitiv si absolut misterele lumii…Cata vreme categoriile intelectuale (ideea de substanta, de cauzalitate, etc.) le socotim drept momente si structuri impuse spiritului uman, datorita unei censuri transcendente, credem ca suntem indrituiti sa facem afirmatiunea ca si categoriile abisale, stilistice, pot fi deasemenea socotite drept momente constitutive ale unui control transcendent. Matricea stilistica, categoriile abisale, sunt frane transcendente…" (6). Cat priveste motivul, motivele, pentru care omul, dotat de Dumnezeu si de natura, cu posibilitati cognitive este si cenzurat de aceste posibilitati peste care nu poate trece, il lasam pe fiecare sa gandeasca dupa pofta inimii si sa le gaseasca.

Important este ca stilul ne deschide calea, o alta cale decat cea pe care a mers Freud, ne deschide calea spre celalalt taram, spre inconstient, nu spre inconstientul complexelor (le poate cuprinde) dar spre eumeros, spre parte buna a acestui inconstient ce se deschide filosofiei.
 
     
  Constiinta.  
  Constiinta ca un tot este existenta noastra individuala. Suntem persoane, sunt viu, sunt, nu este vorba de o alta persoana, sunt chiar eu, aceasta unica fiinta. Cine imi da acest sentiment, ce parte a corpului meu imi da aceasta incredere ca sunt? Ca exist ? Neurofiziologii raspund clar: creierul! Care parte a creierului? Nici o parte! Creierul ca un tot. Instinct, sensibilitate, sentimente, ratiune, sperante, intelegere, totul este acolo, in creier. Conexiunile, sinapsele, se formeaza foarte devreme in viata noastra, chiar in cea intrauterina. Se formeaza conexiuni intre partea veche a creierului si intre partile mai noi. Astfel de conexiuni dinamice exista, spre exemplu, intre scoarta frontala, functia inteligenta, rationala si amigdala cerebrala, hipotalamus (creierul vechi depozitar al instinctelor). In timpul evolutiei ontogenetice, se produc conexiuni intre ariile corticale motorii, optice, auditive, olfactive. Conexiunile se realizeaza foarte devreme in viata copilului si la anumite intervale de timp (cum spunea Piaget). Functia emotionala a copiilor, a adolescentilor, a tinerilor, este dominata de amigdala si de hipotalamus, de instincte si mai putin de aria frontala asa cum se intampla la adulti. Este un fapt ce poate explica neintelegerea intre generatii, neintelegere ce se propaga din generatie in generatie.

Neurofiziologii ne spun ca nu avem mari modificari anatomice in ontogeneza. In schimb sunt foarte mari posibilitati de reorganizare a conexiunilor in special la varsta copilariei si a adolescentei. De aceea invatarea este productiva mai ales la aceste varste. Exista si un revers al medaliei, ceea ce nu este folosit din ceea ce invatam, se poate pierde usor. Se pare ca solutia pastrarii unui creier tanar este continua invatare, solicitarea lui la orice varsta, chiar daca rezultatele nu mai sunt la fel de bune cu inaintarea in varsta.

Ce este cu constiinta?

Constiinta are o functie constienta si o alta parte inconstienta, structura de care ar trebui sa tina seama orice teorie a constiintei.

De ce este important? Pentru ca uzual se considera sinonime constiinta si constienta. Nu se face o deosebire intre aceste doua notiuni.

Blaga ne atrage atentia ca exista o constanta comunicare intre inconstient si constinet prin personare. Este un fel de greier al lui Pinochio, un fel de elf, care ne sopteste ce sa facem si ce sa nu facem. Este Daimonul lui Socrate, o comunicare in care inconstientul cu inteligenta sa, noos-ul inconstient, este in serviciul activitatii noastre constiente. Probabil ca este, cum vom vedea, o comunicare biunivoca, nu numai intr-o singura directie.

Ceea ce vreau sa subliniez si este scopul acestor pagini este faptul ca inconstientul are si o parte luminoasa, inteligenta, are spirit, are ceea ce am numit eumeros. Arhetipul lui Jung este si el in aceasta parte luminoasa. Numai ca arhetipurile sunt destul de vad definite de Jung. O structura, probabil pastrata genetic, foarte veche pe care toti o avem in memoria noastra. O amintire a inceputului umanitatii. Freud, destul de tarziu, are si el nevoie de o parte creativa, buna, a inconstientului, pe care nu o mai poate descrie decat tot subsumata unui inconstient dominat de instincte, mai ales de instinctul sexual si de complexele lui, este supus tot partii intunecate a inconstientului, a umbrei. Sublimarea creativa are atarnata de picioare complexele de care nu poate scapa. Din pacate marea izbanda asupra inconstientului realizata de Freud este supusa acestei gandiri care ne vorbeste despre un inconstient care este la limita patologicului si care a fost si este dezvoltat mai ales de medicii care se ocupa de bolile mentalului. Este adevarat ca psihanaliza este o ramura a psihiatriei care se aplica si oamenilor sanatosi care nu sunt departe de conditia unei suferinte psihice.

Sunt de parere ca putem sa ne departam de limita patologicului in studiul si folosirea inconstientului. Blaga ne arata ca pentru filosofie, pentru ca, asa cum am subliniat anterior, filosofia poate fi interesata de lumea inconstientului, partea buna, partea luminoasa a inconstientului, pe care l-am numit eumeros, este un domeniu important si care nu poate fi trecut cu vederea. Acea parte luminoasa ne ajuta sa traim si ii simtim acest ajutor la fiecare pas, chiar daca nu suntem constienti de ea. Sanatatea noastra psihica poate fi si ea sustinuta printr-o buna functionare a inconstinetului cu eumeros-ul lui. Este important daca ne putem gandi ca sanatatea psihica, eufunctia cerebrala, poate fi sustinuta si altfel nu numai incercand sa indepartam consecintele unor complexe pe care puteam sa le avem sau sa nu le avem. Este o alta perspectiva asupra sanatatii.

Neurofiziologii vorbesc despre o simfonie a functiei cerebrale, o simfonie de o viata in care fiecare nota, fiecare instrument, are valoarea sa. Aceasta simfonie ne ajuta sa pastram armonia mintii noastre. Este speranta noastra dar nu este asa tot timpul. Pot apare accente stridente, note false, un instrument se poate degrada si sunetele lui supara. Disonantele care nu mai sunt muzica, uneori strigate de disperare sau inghet de spaima. Acesta este stressul de care suntem asaltati. Rezistenta creierului uman este variabila. Depinde de anatomie si de posibilitatile lui functionale daca vom putea depasi sau nu un soc, o trauma psihica. Deabea atunci, cand himerele se aduna, poate avea valoare psihanaliza. Totul depinde de nenumarate variabile, de coordonate putin cunoscute, ca eventual sa putem evita o agresiune psihica, o tragedie, sa evitam boala. Totul depinde de rezistenta psihica a fiecaruia, de forta sa psihica. Situatie comuna in cazul unor calamitati naturale. Cutremure, tsunami, foc, eruptii vulcanice ca si in situatia unor accidente de cale ferata, navale, aviatice, bombardamente, in situatii de razboi. Cei ce se salveaza pot avea diferite dereglari psihice induse de situatiile limita pe care le-au trait si pe care, unii, nu le pot depasi. Boala psihica sau o anumita degradare a functiei psihice se poate instala.

In toate aceste situatii limita, si nu stiu cine nu traieste macar o situatie limita in viata sa, eumeros-ul este de cel mai mare ajutor. Un om care a stiut sa-si mentina un psihic echilibrat, care a stiut sa minimalizeze efectele nocive ale unui soc, ale unei traume, ale unei pierderi, care a stiut sa mentina un echilibru in relatiile interumane, care a putut sa-si pastreze calmul atunci cand era suparat de cineva, care nu s-a angajat usor intr-un diferend, care a stiut sa-si pazeasca somnul ca sa fie bun, odihnitor, va suferi mai putin intr-o situatie limita in care psihicul sau este solicitat enorm. Sunt momente, dupa cum am aratat, in care noi avem aproape un pilot automat care ne serveste cand mergem, cand vorbim, cand scriem, cand conducem, tot astfel putem fi condusi (desigur o conducere asistata, partiala, dar foarte eficienta deoarece ne scuteste de multi alti pasi constienti cu multa pierdere de timp, factor esential in situatii limita) atunci cand pericolul este langa noi. Unii numesc aceasta "instinct bun", instinctele sunt instincte, nu pot fi bune sau rele deoarece ele sunt tocmai ca sa ne apere. Daca eumeros-ul care este langa ele a fost ingrijit, educat atat cat putem educa o stare inconstienta, atunci aceste instincte bune sunt chiar eumeros.

Sa incercam o ipoteza asupra memoriei. Stim ca memoria de scurta durata, cea care pastreaza tot ce inregistram constient sau inconstient intr-o zi, este localizata in lobii frontali pe cand memoria de lunga durata poposeste in diverse parti ale creierului, in zone motorii, senzitive, olfactive, auditive, optice, si altele.

Cantitatea enorma de perceptii gazduita in scoarta frontala trebuie eliberata si trimisa, fiecare perceptie, la locul ei de pastrare. Cum se elibereaza scoarta frontala? Probabil ca in timpul somnului se realizeaza o serie intreaga de rearanjamente cu descarcarea memoriei imediate. Inca odata, in timpul somnului, cu cea mai mare probabilitate in timpul viselor, al somnului REM, cu miscari oculare rapide. Visele sunt un martor al acestor rearanjamente.

Probabil ca in memoria pe termen lung exista o solutie economica de memorare care nu se poate realiza in memoria de scurta durata. Perceptiile se pot depozita pe nivele de integrare intr-un mod asemanator cu un dictionar tip Roget's Thesaurus care este organizat pe notiuni sau pe structura unei logici laticeale asa cum am descris in primul volum despre filosofia lui Blaga. (7)

Un calator prin Japonia interbelica imi povestea cum ajunge o scrisoare la un japonez. Nu exista strazi si numere de strada (desigur nu in centrul metropolelor), postasul se orienteaza dupa cel mai important locuitor al cartierului si toti ceilalti locuitori capata un fel de numere dupa acest locuitor central care-i atrage pe toti ceilalti in jurul lui, ca un fel de aglutiare sau asa cm se aseaza planetele in jurul unui sor. Este o modalitate economica, din punct de vedere al orientarii, de organizare a spatiului locuibil. Exista tot felul de situatii utilizate pentru a economisi cautarea intr-un spatiu aglomerat, nu stiu care este cel ales de creierul nostru dar stiu ca a reusit sa-l gaseasca si sa-l foloseasca.

Mai stiu ca oameni de stiinta, artistii, se trezesc uneori dimineata ca iluminati pentru ca au gasit solutia care le scapa seara. Mai stiu ca eumeros este cel mai sigur si cel mai bun sevitor (cel ce ne ofera servicii- in latina era sclavul, servus) al nostru. Pare ca nu mai este cazul sa consideram inconstientul ca un demon nociv asa cu il considerau inca tinerii Jung si Freud.

Poate ca este important sa intelegem ca functia creierului este globala, este unitara, rationalul, instinc-tualul si afectivul se imbratiseaza si-si completeaza functiile, constient si inconstient sunt unite in constiinta noastra, constiinta ce este unica pentru fiecare din noi, este fiinta noastra individuala.

 
     
  Noologia abisala si franele transcendente.  
     
  Pare ca suntem intr-o arie psihologica cu toate ca preocuparea noastra, asa cum a fost si a lui Blaga, este filosofia. Blaga a folosit inconstientul, noologia abisala, categoriile stilistice si matricea stilistica, pentru a putea spune ceva nou, pentru el, despre cunoasterea umana.

Cunoasterea! O mare problema niciodata rezolvata prea bine.

Cum este posibila cunoasterea? Este intrebarea pe care si-o pune Platon. El incearca sa raspunda propunand o lume transcendenta, o lume suprasensibila, o lume a ideilor. Ce este aceasta lume a ideilor atat de blamata de cei ce nu au intelegerea filosofica? Este o lume a universaliilor, este, tot dupa Platon, lumea reala spre deosebire de lumea noastra care este un fel de umbra. Poate ca aici a avut o inspiratie proasta. Lumea noastra a umbrelor universaliilor, lumea particularelor, a indivizilor, este o lume ce are drept la fiinta. In schimb, poate ca universaliile nu pot avea fiinta decat numai daca individualul fiinteaza, daca individualul exista. Este o discutie ce-si pastreaza interesul.

Bertrand Russel ne arata ca nu putem scapa de universalii, in orice propozitie ne intalnim cu universalul, nu putem construi o comunicare interumana fara aceste universalii. Socrate este om, om este un universal. Nu exista propozitie fara un predicat. Predicatul este universal.

Episcopul Berkeley spunea "esse est percipi", pentru ca perceptia este ce avem noi in mintea noastra si avem in minte numai ceea ce Dumnezeu are in minte. Perceptiile sunt idei in mintea noastra iar garantia posibilitatii de a cunoaste este faptul ca toate sunt in mintea lui Dumnezeu. Este o constructie filosofica care nu este departe de cea a lui Platon cu toate ca sunt diferente.

Revolutia cunoasterii o face Immanuel Kant cu judecatile sintetice care aduc ceva nou spre deosebire de cele analitice. Ceva nou care este un a priori. Judecata analitica nu aduce nimic nou in cunoastere pe cand judecata matematica 7+5=12 il are pe 12 care nu este in premize.

De unde ne vine aceasta cunoastere? Din lumea noumenala a lucrurilor in sine (das Ding an Sich). Nu mai este vorba de o lume transcendenta ca la Platon sau la Berkeley, este lumea ce ne inconjoara dar pe care nu o putem cunoaste. Atunci, cum sunt posibile cunostintele, cum este posibila cunoasterea?

Avem doua forme pure, doua concepte ale sensibilitatii noastre, ale intuitiei noastre sensibile, ale intuitiei noastre imediate: conceptele de Spatiu si de Timp. Kant introduce posibilitatea cunoasterii fenomenale. Lucrul in sine nu poate fi cunoscut dar ajutat de "universalii" care sunt Spatiul si Timpul, de categorii, putem avea o cunoastere a fenomenelor, o cunoastere ce pare imediata dar este mediata de Spatiu si de Timp.

Este ceva cu totul nou fata de Platon si Berkeley. Lumea transcendenta este coborata intr-o lume in care traim, lumea transcendentala, dar pentru care nu avem simturi si structuri mentale apte s-o cunoasca direct, asa cum este ea, o lume de "universalii" care este un adevarat mister pentru noi care nu avem decat posibilitatea s-o aproximam cu ajutorul celor doua "universalii" care ne sunt oferite de intuitia noastra sensibila, este vorba de Spatiu si de Timp. Doua "universalii" care, pentru noi, sunt un a priori! Un fel de cadou a carui donator nu-l cunoastem dar il putem aproxima, il putem banui si el se afla in intuitia noastra.

Spatiul si Timpul fac posibile, la randul lor, o serie limitata de "universalii" pe care le avem in minte de cand ne nastem, Categoriile. Cu Spatiul, Timpul si cu Categoriile, avem posibilitatea sa intelegem (Verschtand) lumea, s-o cunoastem, o cunoastere mediata. Asta inseamna ca avem niste structuri mentale care ne permit cunoasterea pe care o putem avea numai in felul in care ele sunt structurate. Am vazut ca aceleasi structuri mentale ne permit cunoasterea dar ne si limiteaza aceasta cunoastere, ne dau voie sa cunoastem numai ceea ce putem cunoaste. Ele sunt cunoasterea noastra si niste frane ale cunoasterii, niste limite ale cunoasterii.

Sa fim putin atenti la niste cuvinte folosite de Kant. Spatiul si Timpul sunt forme pure, nici n-ar putea fi altfel intr-o carte ce are ca titlu Ratiune pura. Sunt forme pure ale unei intuitii sensibile. Aici este o problema. Daca este intuitie si sensibila inseamna ca o folosim fara sa fim prea constienti. Nu putea Kant folosi termenul de inconstient care a aparut, in literatura, deabea in epoca romantica. De aceea va propun sa fim din nou atenti asupra gandirii lui Blaga. Sa nu uitam, Kant nu si-ar fi putut definitiva gandirea fara Platon, Berkeley si Hume, asa cum nici Blaga nu ar fi fost ganditor fara ei si fara Kant.

Sa nu uitam ca lupta pentru intelegerea cunoasterii nu va putea avea un sfarsit, pentru ca revelarea acestui mister, oricat de mult ne-am apropia de o revelare cat mai completa, nu avem un organ, nici nu avem "universalii"-le necesare unui demers sigur. Sa ne bucuram ca ne mai putem apropia cu inca un demers revelator.

Am vazut ca Blaga introduce in filosofie inconstientul prin categoria Stilului. Categoriile stilistice, Noologia Abisala care este stilistica, Matricea Stilistica, tot atatea notiuni de baza in filosofia lui. Personanta, legatura dintre inconstient si constient, legatura pe care Blaga o vede ca o cheie a existentei noastre. Stilul este de fapt o astfel de asociere, de sinteza, intre inconstient si activitatea constienta, este o intrepatrundere intre aceste doua parti ale constiintei noastre si un factor determinant in individualitatea noastra, in definirea individualitatii noastre.

Am vazut ca el alege o larga varietate de categorii, bazate pe formele intuitiei sensibile, pe Spatiu si pe Timp, pe care le numeste Orizonturi spatiale sau Orizonturi temporale. Aceeasi situatie este si la Kant unde categoriile sunt legate de spatiu si de timp. (8)

Blaga a fost impresionat inca din timpul studentiei de la Viena de Freud, de taramul inconstientului. Pe de alta parte el intelege, probabil, ca a priorismul kantian produs prin intuitie si prin sensibilitate, sunt notiuni care se subscriu perfect inconstientului. Scrie, in tinerete, doua piese de teatru construite freudian. Ulterior se va indeparta de conceptia pansexualista si supusa unui inconstient la limita patologicului si se apropie de Kant construind ceea ce a numit Noologia Abisala, un capitol de filosofie in care inconstientul este principala noutate si in care spiritul isi are locul. Numai ca drumul lui in inconstient, pentru a se deosebi de Freud, a fost prin Stil, printr-o filosofie a stilului.

Nu -a fost usor deoarece a fost atacat din toate partile. Mai intai l-au atacat cei ce au considerat ca vulgarizeaza conceptia freudista pe care n-o intelegea. Apoi, dupa succesul cu Spatiul Mioritic, exagerbarea romanismului, cu perspectiva sofianica si cu transcendentul care coboara, a urmat atacul parintelui Staniloaie care scrie, la comanda politica legionara o carte, tiparita in 1942 dar publicata prima data in Telegraful Roman (1940-1942). N-am citit un alt text asemanator in care blandetea ecumenica afisata sa se impleteasca cu acuze ridicole si evident rauvoitoare la adresa filosofiei lui Lucian Blaga. Printre altele, Blaga este acuzat ca vorbeste de Marele Anonim ca despre Dumnezeu si ca foloseste Cunoasterea Luciferica ca o cunoastere diavoleasca. Toate acestea se intamplau in situatia in care preotul Staniloaie intelesese perfect filosofia lui Lucian Blaga, asa cum nu este inteleasa de multi comentatori. (9)

Ceea ce as vrea sa retinem legat de gandirea lui Blaga, pentru economia acestei parti finale, este ca omul este un animal creator, ceea ce il diferentiaza de toate celelalte animale de pe pamant. Bucuria noastra, speranta noastra, blestemul nostru, este de a crea, sa facem ceva, un scaun, o masa, o casa, un copil, o pictura, sa compunem muzica, sau orice altceva! Chiar crimele, razboiul, furtul, sunt actiuni creative, actiuni rele dar creative (totul depinde de constructia morala a fiecarui om, de acel daimon al fiecaruia si mai depinde, in situatiile sociale, de moralitatea puterii de constrangere.

Ce sunt franele transcendente pentru cunoastere?

Sa reamintim ce inseamna transcendentul pentru Blaga. Transcendentul postulat prin fiinta Marelui Anonim este de fapt inconstientul nostru, poate un inconstient colectiv (cum ne spune Jung), el este complexitatea stilului, matricea stilistica, categoriile intelegerii (Kant) si categoriile abisale, exact ca si la Platon sau la Berkeley, Universalul, "Universalii". Existenta unui transcendent care coboara, ca si transcendentalul la Kant, este un universal care este aici, in lumea noastra chiar daca este numit transcendent (ca sa se deosebeasca de Kant). Inconstientul privit ca un universal este chiar inconstientul colectiv, sunt Arhetipurile. Mai mult chiar, nu este de acord cu singuratatea arhetipurilor, pentru ca universalul este ca multimile transfinite ale lui Cantor, poate avea diferite puteri. Exista universalul arhetipurilor, al speciei om, fie ea Neandertal sau Homo Sapiens. Sub aceste universalii ale umanitatii, incluse in ele, se afla universaliile raselor umane, ale popoarelor, ale natiunilor, ale grupurilor umane, ale familiilor! Toate aceste universalii, ca intr-o cascada, se aduna in individ, in categorii, in matricea stilistica.

Aici ceva poate fi greu de inteles: numim transcendent ceea ce ne depaseste, ne transcende. Deobicei, uzual, credem ca transcendentul este undeva in nori, undeva departe unde nu-l putem ajunge. Este adevarat ca nu prea il putem ajunge dar este si aici, nu departe, in noi, este inconstientul cu toate categoriile care le poseda pentru ca inconstientul este celalalt taram, un taram ce ne transcende. Universalul este ceea ce ne transcende, "universalii" ne depasesc totdeauna, sunt altceva decat individualul nostru care se scurge in activitatea constienta, clipa pe care o traim dar nu putem niciodata s-o prindem. Usor de zis! Individul ce suntem este o complexitate de caractere individuale, de note individuale, si de universale, de universalii! (10)

Generalul, universalul, este transcendentul lui Blaga. Daca am putea gandi o matrice a cunoasterii, o matrice unica care contine toate categoriile, fie ele ale intelegerii, categoriile kantiene, ca si cele ale stilului, cele stilistice, abisale, o matrice care aduna, inglobeaza, tot ce este general, universal, tot ceea ce ne transcende, categorii care si asa le folosim fara a fi constienti, am putea spune fara sa gresim prea mult ca toate categoriile sunt ale inconstientului. Toate categoriile intelegerii sunt ale inconstientului pentru ca noi locuim intr-o camera, intr-un apartament, suntem intr-o localitate care se afla undeva si stim ce am facut ieri, ce facem azi si speram ca maine vom avea ceva de facut, pentru ca Spatiul si Timpul sunt concepte oferite noua de intuitia sensibila a priori (Kant), iar intuitia si sensibilitatea nu sunt departe de inconstient, sunt functii cu un mare grad de neconstienta. Iata de ce, repet, inconstientul ar trebui acceptat de filosofi. Ceea ce Blaga denumeste stilistic acopera sau sunt acoperite de categoriile intelegerii (das Vershtand) pe toate le avem pentru a ne servi, sunt existenta noastra.

Este ceva foarte asemanator cu genomul. Este al nostru, este al meu, dar apartine si altora. Este un general, un universal. Cu genomul avem generalul, universalul, in noi si nici nu putem fi altceva decat el este capabil sa ne determine. Cu matricea intelegerii, a cunoasterii, putem cunoaste lumea, lumea reala dar putem cunoaste numai ceea ce aceste universalii ne permit sa cunoastem si nu avem nici o siguranta ca este aevea lumea reala, este la fel ca si cu simtirile noastre: vedem, auzim, simtim, mirosim, numai ceea ce anatomic ne este dat sa simtim. Am folosit pluralul pentru ca pentru toti este la fel chiar daca pentru fiecare, mai mult sau mai putin, diferit. Multe sunt ascunse simturilor noastre, la fel multe sunt ascunse intelegerii noastre.

Poate ca este foarte important sa intelegem ca franele transcendente ale cunoasterii sunt in noi, sunt categoriile noastre, matricea noastra a cunoasterii prin care intelegem lumea. Este la fel de important ca noi putem cunoaste numai prin filtrul acestor categorii, ceea ce permit aceste categorii, de aceea lumea numenala nu poate fi cunoscuta, nu avem "categorii " cu care s-o cunoastem. Ce este asta altceva decat o frana in cunoastere, ca este o frana imanenta ( o frana pentru ca nu putem depasi lumea fenomenelor) sau una transcendenta este numai o problema de limbaj.



In loc de concluzie permiteti sa reamintesc:

Ideile principale ale filosofiei lui Lucian Blaga sunt: Misterul, Stilul, Transcendentul si Creativitatea.

Am vazut ca misterul sta la baza posibilitatii de a cunoaste, la intelegerea limitelor cunoasterii. Daca stim ca avem limite in cunoastere si ca nu vom putea ridica valul dupa unele mistere putem fi mult mai increzatori in puterile noastre limitate.

Poate ca la fel, daca stim ca realitatea nu poate fi cunoscuta in intimitatea ei putem accepta o cunoastere relativa la o anumita portiune a realitatii respingand relativismul care tinde sa introduca totala nedeterminare. Portiunea pe care o putem cunoaste din realitate are valoare de adevar pentru Blaga.

Blaga foloseste stilul ca o punte de acces in filosofie a inconstientului. Avem categorii stilistice, avem o grupare categoriala cu care fiecare din noi putem cunoaste la fel realitatea dar si putin diferit, fiecare din noi. Aceasta Matrice Stilistica la care se pot asocia si categoriile cunoasterii, propuse de Immanuel Kant, poate forma, ceea ce am denumit, o Matrice a Cunoasterii, matrice pe care o folosim la fel de inconstient, in totalitatea ei, ca si categoriile stilistice, ca si Matricea Stilistica.

Transcendentul este ceea ce ne depaseste. Matricea Stilistica, Matricea Cunoasterii, ne depaseste cu toate ca o avem in noi. In Matricea Cunoasterii se afla partial pastrata istoria umanitatii, poate chiar istoria vietii, dar si istoria familiei mele. Astfel se intampla cu fiecare din noi. Toti posedam cunoasterea universala a lumii in aceasta matrice inconstient, toti avem ceva ce ne depaseste dar este si al nostru in mod intim, al nostru ca indivizi. Transcendentul este in noi!

Creativitatea! Este scopul, finalitatea, fiintei umane pe pamant. Omul a fost blestemat cand a fost alungat din rai. Animalele si plantele traiesc intr-un fel de rai (daca nu intervine omul). Omul a devenit stapanul animalelor, plantelor si a tuturor bogatiilor pamantului prin creativitatea sa. Odata cu alungarea din rai purtam si blestemul creativitatii! Spre binele sau spre raul nostru.
 
     
  Note de subsol:  
  1. Am cunoscut in capitolul anterior rolul misterului in teoria cunoasterii la Lucian Blaga.  
  2. Trilogia culturii, in Geneza metaforei si sensul culturii, p.478, Ed. Fundatiilor Regale, editia princeps.  
  3. Poate ca are dreptate Blaga cand cere ca notiunea de mister sa capete o mai mare valoare. Poate nu are dreptate. Misterul,este un cuvant cu incarcatura transcendenta. Este in el ceva de dincolo greu de surprins. Blaga are totusi dreptate pentru ca, pentru el, lumea de dicolo este in noi, este inconstientul nostru, este ceea ce am numit eumeros.  
  4. Personanta, acel sfatuitor secret al fiecaruia, dimon-ul lui Socrate, greierele lui Pinochio. Categoriile stilistice, Cenzura transcendenta si Marele Anonim.  
  5. Orizonturi spatiale: Spatiul tridimensional infinit, spatiul ondulat, spatiul alveolar.
Orizonturi temporale: Timpul havuz, timpul cascada, timpul fluviu.
Categoriile de atmosfera: afirmarea, negarea si neutralitatea fata de tot ce se petrece in orizontul spatial sau cel temporal, un inconstient axiologic. Atitudinea fata de orizonturi: Anabazica- mergerea inainte, catabazica- retragerea in spatiu si-sau in timp, starea pe loc.
Categoriile formative: Individualul, tipicul si stihialul.
 
  6. Lucian Blaga, Trilogia Culturii, geneza metaforei si sensul culturii, Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1945, Editia Princeps, p.480.  
  7. Filosofia prin metafore, capitolul In loc de logica, AB Romania, Bucurresti, 2000, p. 58.  
  8. Kant face referire in Doctrina transcendentala a judecatii, Capitolul3, Despre principiul distingerii tuturor obiectelor in genere in fenomen si noumen, la faptul ca toate categoriile sunt posibile datorita conceptelor de Spatiu si de Timp. Unitatea, Multiplicitatea, Totalitatea, Realitatea, Negatia, Limitatia, Substanta, Accidentul, Cauza si Efectul, Activ si Pasiv, Posibil - Imposibil, Existenta - Nonexistenta, Necesitate - Contingenta, sunt categorii care nu pot fi intelese fara a avea notiunea de spatiu si de timp.  
  9. Dumitru Staniloaie, Pozitia domnului Lucian Blaga fata de Crestinism si Ortodoxie, Ed. Paideia, 1993, p.107.  
  10. Ce incurcatura cu pluralul pentru universal!  
  sus